Patru zile la Horezu au fost de-ajuns ca să-mi schimb părerea despre olteni. :) Am mai trecut eu pe acolo, dar dacă eşti doar în trecere printr-un loc, nu îţi poţi face o idee despre oamenii care-l populează. Am găsit, la Horezu, oameni primitori, mâini îndemânatice care modelează pământul şi-i dau culoare, mulţi cocoşi pictaţi pe toate cele, mâncare delicioasă [cum altfel?], toate desăvârşite de proverbiala ospitalitate românească. Da, încă mai sunt locuri în România unde oamenii sunt bucuroşi de oaspeţi.
Am mers la Festivalul anual Cocoşul de Hurez, am văzut live cum se modelează lutul, am văzut cât de simplă pare decorarea obiectelor din ceramică, am văzut un cuptor în care se ard blidele ca să capete luciul pe care îl ştim, ba chiar ne-am crezut capabili să modelăm şi să decorăm câteva farfurii şi castroane din lut. Am vizitat culele de la Măldăreşti [case boiereşti], unde am făcut cunoştinţă cu „strămoşul frigiderului”, am urcat cu maşinile pe un drum forestier care ducea într-un loc cu totul şi cu totul special – Vârful lui Roman, am cunoscut oameni cu pasiuni de-o viaţă – de exemplu, o doamnă care olăreşte din copilărie şi încă nu s-a săturat de asta. Ba, am fost chiar şi la mănăstire.
A fost un weekend plin, despre care o să vă povestesc pe îndelete în zilele următoare. Pentru mine şi Sebi, weekend-ul s-a încheiat pe un drum senzaţional: Transalpina. I am speechless, I am without speech, cum zicea George Costanza!
#LaHorezu este un eveniment organizat de RomâniaMagică în parteneriat cu Primăria Horezu, Cabana La Cristian şi AutoBoca | Rent-A-Car, cu sprijinul Râureni, cu drag din natură, Boromir – împarte bucurii, AQUA Carpatica, Domeniile Sâmbureşti, Lipton Ice Tea şi Printcenter. Mulțumiri speciale Magic Handmade.