Primele zile de privaţiuni sunt mai grele

La începutul anului 2014, am luat o hotărâre: în anul care tocmai începea, nu aveam să cumpăr nici măcar o singură geantă. Fie că e vorba despre genţi, poşete, gentuţe, genţi de cosmetice, portofele, ghiozdane, rucsacuri, plase, nimic-nimic-nimic nu aveam voie să cumpăr. Şi am reuşit să mă abţin!

Motivul principal: aveam un geamantan plin cu genţi pe care nu le purtam. Încă mai am genţi pe care nu le-am purtat niciodată. Sebi mi-a cumpărat mai demult o geantă făcută dintr-un fermoar lung şi mi-au trebuit vreo trei ani ca să încep să o port. Încă mai am o colecţie destul de mare de genţi şi gentuţe, dar cu toate astea, geanta pe care o port zi de zi, pentru care prietenii fac mişto de mine – şi mie mi se rupe – este un ditamai rucsacul de la Crumpler. 

Rucsacul meu Dark Side e atât de mare, încât uneori se glumeşte că aş avea în el haine de schimb, tacâmuri, tricouri, pantofi, cărţi de joc, mâncare etc. Ce-i drept, numai pantofi şi tricouri nu am în geantă, din cele enumerate…

Revenind la titlu: e greu să te abţii, atunci când ai fost obişnuit să faci lucrurile într-un anume fel. E greu să îţi dai singură peste mână când vrei să cumperi o geantă, doar pentru că ţi-ai impus la începutul anului să nu dai banii pe niciuna.

Pentru mine a fost dificil mai ales în primele luni. Obişnuită fiind să nu îmi refuz nimic, cu greu m-am abţinut de fiecare dată când am văzut ceva care mi-a plăcut. Drept e că nu am văzut, în tot anul 2014, vreo geantă absolut memorabilă – niciuna nu mi-a rămas în minte, semn că nu am greşit atunci când am hotărât să mă abţin timp de un an! Şi iată-mă acum, după un an de abstinenţă, aproape vindecată şi convinsă că nu am nevoie de şi mai multe genţi. Una singură, de calitate, ar trebui să fie suficientă. Hai, una de toată ziua, una de ocazie şi încă una care să se asorteze la orice…

Pffff! La fel e şi cu ţigările: în primele zile a fost mai greu, acum încă mă mai visez fumând sau mă „trezesc” într-una dintre situaţiile de mai jos:

• termin paginile astea şi vreau să-mi aprind o ţigară
• aspir, şterg pe jos şi mă gândesc că dup-aia stau şi eu jos la o ţigară
• îmi mai fac o cafea şi o s-o savurez cu câteva ţigări
• mă aşez pe WC şi-o să fumez
• iau o pauză de la urmărit filme, mă duc în bucătărie ca să-mi întind oasele şi să fumez o ţigară
• când ies din magazin, mă caut în buzunare după ţigări
• în maşină, primul lucru: caut ţigările şi bricheta
• când plec de acasă, recapitulez mental: chei, portofel, telefoane, ţigări
• etc.

…dar nu o să cedez. Mi-a fost prea greu, am fost prea ameţită în primele zile de nefumătorism ca să mai fiu vreodată nevoită să trec prin asta! Fumatul nu mi-a adus nici un beneficiu, ba dimpotrivă, am dat o căruţă de bani pe tutun pe care l-am ars, deci de ce m-aş mai apuca de fumat?

Mi-am cumpărat înainte de Crăciun o gentuţă-cadou de la Nivea, era albastră cu picăţele bulinuţe albe şi nu am vrut să mă mai abţin, după un an în care am stat pe sec. Dar asta a fost singura excepţie în tot anul trecut.

Cred că la fel de simplu e şi cu dulciurile… şi chiar am avut o tentativă, pe la sfârşitul lui 2013, care m-a ţinut doar două săptămâni. Dacă aş putea să renunţ la dulciuri [sigur că pot, ştiu că pot, dar dacă aş avea suficientă voinţă ca să renunţ la ciocolată fără să aflu că am diabet sau ceva….], aş fi cea mai fericită.

Pe voi ce viciu vă deranjează la voi şi când plănuiţi să renunţaţi la el?

Foto: Shopaholic, de pe Shutterstock