Să știți că eu am tot timpul punga cu pungi la mine. Am o plăsuță în care țin pungi de diferite dimensiuni, ca să nu fiu nevoită să cumpăr pungi biodegradabile de la supermarket.
De ce?
1. Pentru că-s zgârcită.
2. Pentru că e destul de sufocată planeta asta de plasticul nostru, de ce să o mai chinui eu cu punga de la trei ardei, când îi pot pune în plasa asta tot din plastic, dar pe care o pot refolosi de sute, chisr mii de ori.
Și chiar au dispărut din magazine pungile alea subțiri de tot, în care nu puteai să pui nimic că se rupeau. Nu se mai vând nici tacâmuri, pahare, paie sau farfurii de unică folosință. Le-au luat locul produsele din materiale prietenoase cu mediul înconjurător.
Problema e la piață. Nu știu ce furnizor de plăsuțe din plastic super subțire au piețarii, dar toți au plăsuțe și punguțe. Toți.
M-am dus să iau cartofi și zic:
– Nu-i puneți în pungă, vă rog, că am eu plăsuța mea.
– Lăsați că eu vi-i pun aici și dacă vreți, dup-aia puteți să-i puneți în plăsuța dumneavoastră.
Joac-o p-asta.
Apar incet-incet sacosele de hartie. Oare o sa avem intr-o zi „sacosa de hartie cu sacose de hartie”?