Quick’n Brite – amintiri din teleshopping

Cândva pe la începutul anilor 1990, locuitorii oraşului Deva fuseseră binecuvântaţi cu televiziune prin cablu. Când, în 1994, familia mea s-a mutat din Orăştie în Deva, eu eram deja la curent cu desenele difuzate de Cartoon Network* şi show-urile de la MTV, pentru că ai mei mă mai lăsau la bunici şi, din fericire, pe vremea mea nu se plângea nimeni dacă stăteai prea mult cu ochii în televizor.

Aşa am învăţat eu engleza – urmărind CN şi MTV în engleză. Pe lângă astea, aveam şi o mulţime de alte posturi TV, multe canale nemţeşti şi câteva în italiană. Nu s-a „prins” nici o altă limbă de mine, cu toate că avusesem un start bun cu grădiniţa în limba germană. Dacă nemţii aveau doar filme poliţiste de duzină, din care nu înţelegeam nimic, iar italienii doar jocuri şi concursuri cu participanţi enervant de veseli…

Tot zapând între diversele canale, dădeam peste teleshopping. Nu reţin pe care dintre posturile TV am văzut reclama la Quick’n Brite, dar am văzut-o de atâtea ori, încât ajunsesem să cred că este un produs bun şi chiar dacă aveam 13-14 ani şi nu cred că mă pusese Mama vreodată să şterg pe jos sau să curăţ ceva [poate nu-mi amintesc eu… ştiu că singura mea corvoadă era să-mi fac curat în cameră şi mai ales în dulap – şi nu mă prea omoram cu asta], simţeam că pasta aceea roz de curăţat îmi era necesară. 

Pe scurt, Quick’n Brite este o pastă bună la toate. Cureţi cu ea şi pantofii sport murdari, canapeaua albă învechită devine ca nouă, poţi curăţa cabina de duş, oglinzile, geamurile, gresia, faianţa, tot-tot-tot! În epoca prafului universal TIX pentru curăţat şi când Pur era cam singurul detergent de vase, eu mă uitam la teleshoppingul american şi nu pricepeam o chestie: gospodinele care descoperiseră pasta asta minune aruncau la gunoi vreo 10-20 de soluţii de curăţat, toate ambalate frumos şi cu pulverizator. Nu mai aveau nevoie de ele, Quick’n Brite era tot ce le trebuia!

Mi-am amintit de Quick’n Brite şi imposibil de lunga reclamă când am început să număr produsele de curăţare din baia proprie şi m-am oprit la 15 sau 16: Cif, Domestos, Harpic, Poliwix, Pronto, Clin pentru geamuri, Sgrassatore Universale, ba chiar şi un flacon de Bio Carpet – deşi mai avem doar două covoraşe în toată casa, de toate am. Şi nu cred că un singur produs le poate înlocui pe toate. Dar am realizat că dacă l-aş găsi, aş fi şi eu una dintre acele gospodine care le aruncau pe toate celelalte la gunoi de bucurie că au dat peste Produsul Ideal. Iată, după două decenii de capitalism am şi eu baia plină cu produse de curăţat! Nici nu ne-a luat aşa de mult…

Revenind în 1996, chiar dacă-mi făceam eu calcule cu privire la costurile pe care le-ar fi implicat cumpărarea unei singure cutii de Quick’n Brite, degeaba aş fi făcut rost de cele câteva zeci de dolari, pentru că pe ecran se tot derulau numere de telefon însoţite de steagurile ţărilor din care produsul putea fi comandat, iar albastru-galben-roşu nu apărea niciodată. Nici acum, după aproape douăzeci de ani, pasta capitalistă nu şi-a găsit drumul spre magazinele româneşti. Totuşi, bag seama că oamenii încă îl cumpără şi nu a fost o păcăleală de marketing, dacă 19 ani mai târziu site-ul QuicknBrite.com este funcţional şi produsul nu doar că se fabrică, dar se şi vinde. Altfel n-ar mai exista site-ul, nu?

Şi totuşi… mie încă mi se pare scump. Dar pentru zecile de minute în care am urmărit reclama în copilărie, l-aş încerca o dată. Poate găsesc vreun site care livrează şi în România.

Taci, că am găsit reclama din 1996!!! Folks, după ce am revăzut reclama asta mi s-a pus iarăşi pata! :)) Trebuie să îl am!

Deci câte prosoape albe poţi să murdăreşti într-o reclamă de 16 minute doar ca să arăţi cât de bun este produsul tău?! :)

* Dacă nu vă place Cartoon Network dublat în română şi aveţi Digi, am explicat aici cum se poate schimba audio/subtitrările.