„Răscoalele” din Londra

Guest post de Alex.

Unde? Cine cu cine? Cum?
Locuiesc în Walthamstow, estul Londrei şi după Tottenham, de unde au pornit răscoalele, orăşelul meu a fost următorul pe listă. S-a făcut tam-tam mare, Londra se prăbuşeşte. Ce am simţit eu? Nimic.

Au fost două chestii care m-au afectat:
– prima chestie a fost Mall-ul închis, pentru că acolo e situat şi magazinul Asda, de unde-mi iau eu Coca-Cola la ofertă; şi produse Uncle Bens; şi iaurturi bestiale; şi altele.
– a doua chestie a fost în Tesco, când îmi căutam ceva de halit şi angajaţii au trebuit să mă scoată afară din magazin pentru a trage jaluzelele, din cauză că la 50 de metri (în staţia de metrou Walthamstow) se zvonea că apar negroteii cu foamea-n venă; am fost supărat – abia ieşisem de la muncă şi nu mâncasem nimic toată ziua.

Afectate au mai fost şi micile magazine, cu patroni care încearcă să răzbească pe imensa piaţa din Londra şi care după ce că abia rezistă, au mai trebuit să investească şi-n protecţie, baricadându-se.

Era şi normal ca Tottenhamul să se mişte, acel binecunoscut ghetou al Londrei plin de negri nemulţumiţi cu reducerea beneficiilor de la stat. Acei puleţi care împing noaptea sărmanii pizza delivery de pe motoretă prin Tottenham, ca să le fure pizza şi cele 2-3 lire mărunt.

Într-adevăr, au fost şi oameni afectaţi de pe urma acestor răscoale, dar la fel de bine sunt afectaţi în fiecare noapte sau în plină zi, de negri drogaţi. Diferenţa a fost că acum au fost grupari mari, în comparaţie cu tâlhăriile care se fac în fiecare zi, de câte 3-5 negri. Ca exemplu, un amic a fost înjunghiat cu un briceag de patru negri de 12-14 ani, călare pe biciclete şi din fugă. Pentru un portofel. Norocul lui a fost geaca groasă şi lama briceagului scurtă. Iar chestiile astea se întâmplă des în Londra. De cine sunt facute? Nu de polonezi, albanezi şi alte naţii cu „faima” în Europa, ci de acei negri rupţi de foame din Africa, de care ne e noua milă, şmecheriţi dupa doi hamburgeri de Londra.

Am prieteni de culoare. Cunosc oameni extraordinari de culoare. Dar procentajul de băieţi mişto de culoare este extrem de mic, în comparaţie cu alte rase. Ce mă deranjează cel mai mult e schimbarea, cum au uitat că acum câteva luni sau ani le zbârnăiau muştele pe faţă prin Africa, şi acum încearcă să cucerescă teritorii, prin Londra.

Alex, E17.