Boier Moflea, pisicuţul de care trebuie să am grijă săptămâna asta, e destul de încăpăţânat. Dacă el vrea să se aşeze pe tastatură, nu prea este chip să-l pui altundeva. Aşa că aseară, în timp ce eu încercam să scriu pe blog [pot să mint frumos, ce dacă n-aveam nici un chef să scriu?], Moflea mi-a explicat, cum a ştiut el mai bine, că ar fi de preferat să mă joc cu el.
Nu l-am ascultat şi… :(
:) e frumusel.
Am patit-o si eu cu motanul meu. S-a asezat frumos in bratele mele si si-a culcat capul pe tastatura. Tastam printre urechi si mustati :) E superb Moflea si are o expresie extrem de inteligenta :))
Da, e un simpatic!
După cum arata e un pervers de pisoi Moflea ăsta şi…e negru
si pisica mea are o placere de’a se aseza si juca cu tastatura mea :))
si’ai gasit un nou hobby pisicile..de’a ne incurca pe noi
E superb motanelul …
O sa mai pun poze cu el, dar nu mi-am adus card-reader-ul aici si mi-e lene sa cobor la redactie ca sa le descarc.
De fapt… cred ca le am si pe stick, asa ca mai tarziu s-ar putea sa mai pun un post cu Moflea care… cred ca e fata! :))
Nu m-am uitat eu cu prea multa atentie, da’… asa cred!
Azi dimineata, cand am iesit din bloc, un motanel asemanator cu Moflea statea in fata usii si se uita la mine. De regula pisicile de la bloc fug daca vad ca se deschide usa de la casa scarii, dar motanelul asta a stat acolo si s-a uitat dupa mine, sa vada unde merg.
O creatura atat de mica si de haioasa m-a facut sa zambesc de dimineata …