Redescoperă România, la final [?]

De vineri până duminică am fost la Sâmbăta de Sus. :D Ziceam că plec să redescopăr România, dar nu a fost ăsta scopul excursiei; de data asta, am descoperit şi redescoperit oamenii care au făcut posibilă această frumoasă poveste [cum să-i spun? Campanie sună prea comercial, proiect sună prea tehnic, a fost o poveste faină la care sunt mândră că am luat parte].

Weekend-ul de „rămas bun” a început cu muzică, gălăgie şi voie bună, cu valuri de bere şi mai multă socializare. Ca de obicei, mi se pare că am stat prea mult „în banca mea” şi n-am stat la poveşti atât cât mi-aş fi dorit să o fac. Eram deja ruptă de oboseală pentru că „dragul” meu coleg Winnie mi-a lăsat pe cap şi treburile lui de la ziar, aşa că am avut o săptămână de muncă foarte lungă [de patru zile! Nu râdeţi, că au fost cele mai pline patru zile de când lucrez la ziarul ăsta – ultima zi s-a încheiat pe la 2 AM, deci chiar nu-i de râs!] şi aveam nevoie să dorm vreo trei zile, nu s-o iau de la capăt. ;))

Unde mai pui că pentru sâmbătă [foarte bine ales locul în care am petrecut ultimul weekend împreună, pentru că tuturor bloggerilor ne place sâmbăta mai mult ca orice!] ni se pregătise un program „artistic” de toată frumuseţea! Ziua a început calm, cu mic dejun, cafea şi împărţit de tricouri – cele mai faine tricouri pe care le-au făcut cei de la iLeo, cu numele participanţilor la excursii formând cifrele 2-0-1-1. Le-am îmbrăcat şi am fost împărţiţi pe echipe. Am avut norocul de a nu face parte din echipa care s-a intitulat Falus luminos şi pentru că liderul echipei mele a fost Auraş [sau cum te-o chema, măi băiete?!], am propus numele Echipa de Aur-aş / Auraşii. S-a acceptat. :D

Probele din concurs au fost foarte amuzante şi au avut menirea de a ne apropia şi mai mult; eu zic că asta s-a întâmplat mai ales atunci când eram cu toţii înghesuiţi pe o ţeavă şi trebuia să ne aranjăm întâi în funcţie de data naşterii şi apoi în ordinea înălţimii, fără să vorbim şi, bineînţeles, fără să cădem. Nu ne-a fost uşor, încă mai am febră musculară într-un loc care nu se spune pe un blog de doamnă. Apoi ne-am odihnit trupurile şi ne-am pus „rotiţele” în mişcare încercând să reproducem nodurile propuse de Doru Panaitescu. Eu mi-am ales un nod care părea foarte uşor şi s-a dovedit a fi imposibil de făcut; noroc cu Auraş, care mi l-a făcut pe al meu, iar eu i l-am făcut pe al lui Bogdan Beşliu. Am concluzionat că lucrurile care par simple nu sunt întotdeauna aşa – şi viceversa! Nodul lui Bogdan părea imposibil de reprodus, mie mi-a reuşit într-un minut.

Mai departe, am fost puşi în faţa unei porţi de fotbal şi încurajaţi de Toma Nicolau s-o nimerim cu una dintre cele şapte mingi pe care ni le-a pus la dispoziţie. Eu n-am reuşit, dar măcar am reuşit să rămân în picioare [Ligia a „reuşit” să cadă pe terenul de fotbal, iar papparazzo-RăzvanBB a fost, ca întotdeauna, pe fază şi a filmat-o]! După proba de fotbal am încercat – şi eşuat – să nimeresc o doză de bere cu nişte bile destul de grele, pe un teren cu multe denivelări. Cumva, am reuşit să ajungem pe locul patru din şase, ceea ce nu-i tocmai rău.

Şi după toate aceste jocuri şi concursuri, cine a căzut lat şi s-a dus în cameră ca să doarmă de amiaz’? Nu ştiu cine altcineva, dar eu dormit ca un prunc. Am auzit că în timpul ăsta colegii au jucat fotbal şi / sau s-au dus cu Doru pe coclauri. Bravo lor!

Seara, DJ Boo Ness Q, cunoscut şi ca Bunuţ Ionescu, a întreţinut atmosfera şi – foarte important! – a asigurat coloana sonoră pentru premiile Redescoperă România. Fiecare om prezent la Sâmbăta de Sus a primit câte o diplomă de la organizatori. Mie mi-au dat premiul „Romanians Got Talent”, pe melodia de la „Românii au talent”, pentru creativitate şi încă-ceva, nu-mai-ştiu-ce. Mulţumesc, colegii! La miezul nopţii i-am cântat „La mulţi ani!” lui Bunuţ, i-am mâncat şi tortul, l-am pupat, am ciocnit şi ne-am distrat. A împlinit, dragul de el, un sfert de secol [de zâmbete]! Hoinaru a fost cel care a preluat „butoanele” atunci când Bunuţ a obosit, a pus muzică şi aproape că a preluat şi cereri din public, via Twitter, numai că nu avea chiar toate melodiile cerute. Sau, mă rog, n-o avea pe aia pe care i-o cerusem eu [„sau suntem dansator”, cum zice Ovi].

A doua zi, unii mahmuri şi alţii şi mai mahmuri, ne-am îmbrăcat cu cele mai bune haine ale noastre şi am plecat în căutarea unui deal pe care să săriiim pentru ca Răzvan să ne poată filma în slow motion. A ieşit asta. Ca să nu pierdem Crivăţul de 12, ne-am cam grăbit, motiv pentru care s-a întâmplat asta: am uitat să predăm cheile la recepţie. Aaaaaa!!!

A fost frumos şi nu pot decât să sper că sfârşitul poveştii Redescoperă România se referă doar la „episodul 2011” şi că anul viitor vom porni din nou la drum. Pentru că România chiar are şi locuri frumoase, şi oameni frumoşi ale căror poveşti merită aflate şi spuse mai departe. Chapeau, Ana Bulgăr, Anca Bundaru, Bobby Voicu, Mugur Pătraşcu & colegii!

Toate articolele scrise de oamenii care au redescoperit România se găsesc pe pagina de Facebook a Petrom. Redescoperă România este un proiect Petrom, împreună cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român. Fotografii „împrumutate” de la Dragoş Asaftei.

P.S.: Video! Atât am fost în stare să filmez…