Redescoperă România – ziua 2 [5]: Horezu

Încă nu-mi vine să cred, dar astăzi am fost de acord cu zicerea „cine se scoală de dimineaţă departe ajunge”. Până acum foloseam o versiune uşor alterată – „cine se scoală de dimineaţă cade în ea”, cu corolarul „cine sapă groapa altuia, departe ajunge”, da’ uite că azi, cel puţin, am avut o zi cu adevărat plină.

Ce-mi place în toată excursia Redescoperă România este că nişte oameni care ştiu să fie şi foarte serioşi, dar şi foarte haioşi [în funcţie de situaţie] iau foarte în serios călătoritul. Pentru mine, e ca şi cum ai lua foarte în serios distracţia, din moment ce fiecare călătorie în care am fost vreodată a fost un prilej de distracţie. Îmi place enorm să călătoresc, mi-am dat seama de asta după un an în care-am stat mai mult pe acasă, inclusiv în concediu!

E nevoie de o mână de fier [sau chiar două] când trebuie să plimbi 20 de oameni [foarte?] diferiţi prin ţară. Să nu credeţi că Bobby e Bau-bau sau The Boobie Man [boobie/boogie, poteito/potato, tot pe-acolo e, întrebaţi-o pe Minxieee], cine-l cunoaşte ştie ce fel de om este, dar, aşa cum a zis şi el, n-ai cum să organizezi ditamai excursia altfel decât impunând câteva reguli. Una dintre ele se referă la punctualitate şi e motivul pentru care m-am trezit la 7:25 azi dimineaţă, cu intenţia de a-mi strânge telefonul de gât, dacă ar fi avut unul.

Din fericire, am plecat destul de târziu [dacă 10 AM e o oră târzie…] spre Horezu, primul şi cel mai important punct de pe hartă, pentru noi, azi.

Ne-am oprit la încă o chestie recomandată de Doru – but of course! – Rezervaţia naturală Muzeul trovanţilor Costeşti, iar după o bulgăreală sănătoasă la care nu am participat, am pornit mai departe. Oraşul Horezu are site, ştiaţi? Şi pe lângă că are site, mai are şi oameni de treabă. Cu doi dintre ei am petrecut câteva ore bune, la „cursul” de olărit: Nicoleta şi Laurenţiu Pietraru, despre care a scris şi Orădeanul. Aproape fiecare dintre noi şi-a făcut câte-un obiect din lut, le-am „semnat” cum am putut, le-am fotografiat şi, după ce vor fi arse şi pictate, o să le primim. Eu de-bia aştept să-mi primesc castronul-cu-cel-mai-subţire-fund-cu-putinţă.

Culmea e că, în magazinul celor doi olari am văzut un ceas superb şi nişte platouri cu aceleaşi modele, vopsite în culori vesele, ce mai, erau bestiale şi cu greu m-am abţinut să nu cumpăr obiecte prea mari, ca să nu-mi fie greu drumul Bucureşti-Deva, pe care o să-l fac cu trenul. M-am tot învârtit pe lângă platourile respective, iar când am luat unul în mână, am descoperit eticheta producătorului [în magazin sunt suveniruri fabricate şi de alţi meşteri români]. Care producător este din Deva. Cerglass SRL sau ceramicglass.eu. Foarte tare!

După ce ne-am murdărit [vorba vine] mâinile cu lut, ne-am urcat în maşini şi-am pornit spre Biserica dintr-un lemn şi Stejarii seculari. Dacă m-aţi întreba pe mine, drumul – nu foarte bun şi cam lung – nu a meritat, dar eu n-am intrat nici la Mănăstirea Lainici. O să vedeţi toate pozele pe Facebook, deocamdată sunt în curs de „urcare”.

De-aici am plecat spre Râmnicu Vâlcea, leşinaţi de foame. Doru a fost, din nou, cel care-a ales localul: Hanul Haiducilor. Din han în han… Mâncarea a fost super-super bună [„bestială” sună ciudat], dar porţiile, fraaate, porţiile erau imense! Oricât am fi fost eu de înfometată, nu am reuşit să mănânc mai mult de jumătate din ceea ce aveam în farfurie. Desertul [clătite cu ciocolată şi nuci] l-am luat la pachet. Greu, foarte greu!

A fost o zi atât de faină, încât am uitat complet de Mufică şi l-am ţinut închis în geantă toată ziua. Mai bine-aşa, că are blogul „căzut” de aproape o săptămână. Mai vreau doar să zic că aseară am fost atât de obosită, încât am scris „Poarta Tăcerii”, respectiv „Masa Sărutului”. Şi nu era prima dată când le-am văzut, ştiam bine de tot cum se numesc.

Cam atât pe ziua de azi. Nu de alta, dar – şi am păstrat the best for last – în seara asta le sărbătorim pe Anca Bundaru şi pe Ruxa. La mulţi ani, gagici, să fiţi iubite şi fericite! :*

Redescoperă România este un proiect Petrom susţinut de BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român.

Denisa over and out.