[…] plăcerea vînzătorului american este să rupi uşa cu cumpărăturile tale, ce dacă o rupi, construieşte el alta în loc şi cînd se uită la încasări îi creşte inima cît magazinul. Plăcerea vînzătorului român am senzaţia că a rămas să îţi spună că nu are mărimea ta la fustă, culoarea ta la maşină, aroma ta la supă, consistenţa ta la bomboane, şi, cel mai bine, să-ţi sugereze că nu-ţi permiţi marfa din magazinul lui.
de la Amalia
word! din păcate, cam aşa stă treaba. mărturie sunt zecile de însemnări din blogosferă care critică tot felul de greşeli flagrante ale vânzătorilor de diverse din România. cred că e vorba de o problemă de mentalitate la urma urmei, care nu poate fi corectată decât printr-o educaţie mai bună. iar educaţia în România e o „afacere” proastă. de ce să te duci la şcoală, să faci o facultate, să ai o carieră, când poţi să-ţi tragi un blog, să-l împânzeşti cu reclame şi să numeri în fiecare lună mulţi mulţi $$$ ?
Neah, nu din blog se câştigă bani în România.
Nu trebuie facuta confuzia intre vanzator si patron. Dar pentru faptul ca vanzatorii sunt nesimtiti, are si patronul o vina.
Bineinteles, problema poate pleca chiar de la patron, dar in general angajatii isi fac de cap.
Nu a spus nimeni nimic despre patroni, vânzătorii sunt cei care fut meciul. Părerea mea.