TURIST ACASĂ. Am ajuns, în sfârșit, la Salina Turda

Sunt mulți ani de când îmi doream să ajung aici, dar pentru că era o destinație prea apropiată, niciodată până acum nu ne-am făcut planuri să mergem doar la Salina Turda. De ani de zile o tot văd prin pozele și video-urile altora. A venit rândul să o văd și cu ochii mei. În fosta mină de sare au fost investiți o grămadă de bani, mai precis 5,8 milioane de euro, (63% fonduri europene, restul de bani au venit de la Consilul Local Turda şi Consiliul Judeţean Cluj). Și se vede. Este un loc care atrage turiști din toată lumea, pe bună dreptate. 

Sunt trei mine: Rudolf, Terezia și Ghizela, nu am habar care unde este. Noi am intrat și ne-am dus pe unde ne-au dus pașii și săgețile. Am ajuns la „scara bogaților”, de unde am luat liftul panoramic (un lift cu formă neobișnuită, acoperit de sticlă prin care se poate vedea toată mina, de sus și până jos) care ne-a dus într-o încăpere imensă, luminată cu sute de neoane. Locul arată foarte bine și cine a avut ideea de a crea stele și „flori” din neoane a făcut foarte bine – o instalație de iluminat clasică ar fi fost prea banală. Așa, mina este spectaculoasă. Aici se regăsesc piste de minigolf, două piste de popice*, un teren de sport, un amfiteatru cu 180 de locuri (închis când am ajuns noi, probabil se folosește doar pentru proiecții sau evenimente diverse), un carusel (de asemenea închis pentru nu știu ce revizie, mi-a părut rău că nu am avut ocazia să ne dăm în roata mare) şi a fost amenajat un loc de joacă pentru copii.

* Ca o paranteză, super neinspirată instalarea pistei de popice/minibowling. Când am coborât din lift, am auzit pocniturile puternice, amplificate de ecoul sălii. Nu vrei să te afli la 100 de metri sub pământ și să auzi că pocnește ceva, chiar nu vrei!

Părinții vin aici cu copiii care au probleme respiratorii. Aerul din salină face bine căilor respiratorii, dar pentru ca tratamentul să fie eficient, se stă cu orele; așa a apărut necesitatea creării unor zone în care copiii să nu se plictisească, pentru că îi duci o dată, stai cu ei o oră, două, dar au energie de consumat, nu-i poți ține într-un loc șase-opt ore, fără să aibă activitate. Țin minte că la fel erau amenajate locuri de joacă și în Salina Praid (din județul Harghita, în apropiere de Sovata), singura salină în care am mai intrat până acum.

Există și un lac subteran, pe care te poți plimba cu bărcuța la 112 metri în adâncul muntelui de sare. Asta a fost o experiență căreia i-am spus „pas”. Cu toate că îmi plac experiențele noi, nu știu de ce, dar nu mi-a plăcut ideea de a pluti la mare adâncime. Sunt un pic claustrofobă, însă din fericire claustrofobia mea se manifestă doar în spațiile mici și închise. În Salina Turda nu ai senzația de înghesuială decât pe diferitele scări, altfel spațiul este foarte mare și doar lipsa ferestrelor te face să te gândești că ești într-un spațiu închis. Ar putea fi supermarket-ul tău preferat, dar cu mai puțină lumină.

O altă mină a fost amenajată și transformată în zonă de tratament balnear. Aici nu am avut acces, intrarea se face exclusiv pe bază de abonament; noi eram doar în vizită.

Cum ajungi la Salina Turda?

Ca să ajungi la Salina Turda, trebuie să mergi pe un drum foarte stricat – totuși, în Turda există centrul logistic Kaufland, precum și centrul logistic Penny, iar la Salină ajung, anual, mii de turiști. Când am fost noi am auzit vorbindu-se în engleză (cu accent american), maghiară, germană, rusă. Am ajuns destul de devreme, pe la ora 10 într-o zi de luni. Parcarea din fața salinei era deja plină; din fericire, nu am stat deloc la coadă pentru a cumpăra biletele.

Parcarea costă 5 lei/zi/mașină sau motocicletă. Nu știu unde anume se plătește, pentru că nu este barieră, cert e că noi nu am găsit loc, așa că am parcat 100 de metri mai sus, într-o altă parcare plătită, unde tariful este de 2 lei/oră. Am stat sub două ore, deci am plătit 4 lei (se rotunjește la oră).

Cât costă intrarea în Salina Turda?

Sunt suficienți angajați și intrarea se face rapid: plătești, primești biletul, treci de turnicheți și pășești pe un coridor răcit cu aparate de aer condiționat, ca să te obișnuiești cu temperatura scăzută din mină. E frig în salină, 10-14 grade, recomand să aveți o haină grosuță la voi, un hanorac, pantaloni lungi, altfel vă va fi frig. Biletul de intrare costă 30 de lei pentru un adult și 15 lei pentru copil. Nu e ieftin, dar nu mergi în fiecare zi acolo – iar dacă mergi, există varianta abonamentului. La ieșire am văzut că se formase o coadă cam mare, deci dacă puteți, ajungeți acolo cât mai devreme, ca să evitați aglomerația.

Adulți: 30 lei / persoană; Copii, elevi, studenți: 15 lei / persoană; Pensionari: 15 lei / persoană.

Ce poți face în salină?

Poze, în primul rând. După ce te saturi de selfie-uri și de pozat pereții acoperiți de sare grunjoasă sau sare topită și care lucește precum gheața, poți să urci și să cobori cu liftul panoramic, să urci și să cobori pe scările special amenajate (dacă ai genunchii sensibili, mai bine renunță), să joci mini-sporturi: mini-golf, mini-bowling, să te dai în carusel, presupunând că e în funcțiune, să te dai cu bărcuța pe lacul subteran – acestea din urmă costă în plus, 5 lei tura cu caruselul și 10 lei plimbarea cu barca. Mai poți să îți cumperi chestii din chioșcul circular și foarte luminos și cam atât. Nu există vreun bar sau restauranțel, nu ai voie să consumi alimente sau băuturi (ar fi tare să vii cu roșia de acasă și să o sărezi atingând-o de pereți), deci dacă ți se face sete, părăsești incinta.

Eu mi-am cumpărat o compresă cu sare, un săculeț destul de greu, din material textil, umplut cu sare (îmi place să cred că este sare de acolo și nu importată de prin China, totuși), pe care am plătit 10 lei. Când eram mică, mama obișnuia să îmi pună pe gât sau pe piept un săculeț cu sare pe care îl încălzea în prealabil; îmi treceau durerile de gât, care erau frecvente. Am tot zis că îmi voi confecționa un astfel de săculeț și pe când mă gândeam cu ce fel de sare să îl umplu, am găsit unul de cumpărat în salină. O achiziție înțeleaptă; nu mi-am cumpărat magneți sau alte suveniruri, pentru că mi-e deja casa plină de tot felul de prostioare și nu am nevoie de încă un lucru pe care să îl depozitez.

Afară, în schimb, nu mai e austeritate. În parcarea din fața salinei sunt o mulțime (câteva zeci) de chioșcuri din lemn care îți vând de la brelocuri, tablouri, sute de kitsch-uri din plastic, la sare din mină (3 lei bolovănelul), hamburgeri, shaorma, cartofi prăjiți, slushie (sirop cu gheață), înghețată, tot ce vrei.

Fotografii cu Salina Turda