Astăzi am aflat un lucru nou: săpunul de Alep este considerat ca fiind cel mai natural săpun existent în lume. „Născut” şi încă fabricat în Alep, Siria, săpunul de Alep conţine exclusiv ingrediente vegetale şi este fabricat manual.
Artizanii din Alep acordă o atenţie deosebită fiecărei faze de preparare a acestui săpun care devine astfel unic în lume datorită ingredientelor folosite şi a modului de preparare. [sursa]
Am aflat informaţiile astea căutând după „săpun de alep”, pentru că am pus ochii pe nişte săpunuri de Alep de la Organique: cu argilă roşie, cu lemongrass, cu lavandă, cu chimen negru, cu dafin… o nebunie!
Le-am pus pe toate în wishlist şi cu prima ocazie o să-mi completez „colecţia” de săpunuri cu minunile astea în cutii metalice. Nu v-am spus niciodată, dar cine mă cunoaşte îmi ştie obsesia pasiunea pentru tot ce înseamnă cutii din metal. Probabil că într-o viaţă anterioară am fost o persoană foarte strângătoare şi aveam casa, dar mai ales bucătăria şi cămara, pline de cutii metalice.
Nici nu contează prea mult ce-a fost în cutii atunci când le-am cumpărat, pentru că de multe ori plătesc conţinutul doar ca să-mi rămână cutia. Aşa am descoperit biscuiţii danezi cu unt, care sunt delicioşi, dar pe care nu i-aş fi cumpărat niciodată doar pentru conţinut – am luat cutia, i-am pasat mamei biscuiţii; tot pentru cutia metalică mi-a cumpărat şi Sebi din Amsterdam nişte wafe olandeze cu ceva caramel şi alte greţoşenii dulci şi tot pentru cutia metalică am dat banii pe o ceară pentru modelarea părului pe care am folosit-o o singură dată.
Prin urmare, nici nu-i de mirare că de când am dat peste săpunurile de Alep ambalate în cutii metalice, mi s-a pus pata – de data asta, şi pe cutii, dar şi pe săpunuri. Apropo de săpunuri, ultima dată când am fost în Bucureşti am dat 21 de lei pe un săpun cu bere de la Manufaktura pe care mi l-am pus în dulap [!!!], ca să-mi parfumeze hainele. Din păcate, n-am găsit „vrac”, cum sunt cele de la Lush, ci unul porţionat din fabrică şi care nu are bucăţile mari din CEVA maro transparent pe care le avea celălalt săpun cu bere cumpărat tot de la ei în vara anului trecut. Dar miroase atât de fain, încât nici nu mai contează că nu a fost porţionat manual.
Şi tot apropo de săpunuri: am mai spus-o, eu nu mă pot obişnui nicicum să folosesc doar gel de duş. Îmi plac gelurile de duş, mai ales cele cremoase, îmi place cum parfumează pielea, dar dacă nu mă spăl cu săpun, parcă n-am făcut nimic. :) Aşa se face că am baia plină de săpunuri şiii în curând o să mai adaug câteva, de data asta de Alep. Poate după ce mă spăl cu astea n-o să mă mai mănânce pielea imediat după duş, aşa cum păţesc cu majoritatea săpunurilor din comerţ.
Săpunurile de Alep au proprietăţi diferite – unele sunt potrivite pentru curăţarea în profunzime a porilor şi hrănirea cu minerale a pielii [săpunul cu chimen negru], cel cu lemongrass este bun pe post de antiperspirant, săpunul cu dafin este recomandat în tratarea eczemelor, iritaţiilor şi dermatitelor atopice, dar e bun şi pentru igiena zilnică a persoanelor cu psoriazis, iar cel cu chimen negru poate fi folosit ca săpun pentru bărbierit.
Şi da, săpunurile astea încă sunt produse în Alep, sunt doar importate în România via Germania.
sapun aleph ;>
nu exista „cel mai natural săpun existent în lume” ca si forma de exprimare la adresa unui sapun natural. ori e natural si atat ori ba.
apoi, cel facut din untura si soda caustica tot natural este. ;)
@ioana: În nici un caz săpunul făcut la țară din untură și sodă caustică NU este natural. Bunica și mama foloseau LEȘIE, apa aceea trecută prin cazanul plin cu cenușă obținută prin arderea lemnului (doar a lemnului, nu cărbuni sau alți combustibili). Săpunul se făcea totdeauna primăvara, după ce, pe toată perioada iernii, se strângea cenușa într-un cazan, cu găuri pe fundul lui. Se parfuma cu frunze de pelin sau de lavanda.
mai nou au inventat sapunul cu Argan…Daca vrei as putea sa iti trimit vreo cateva sapunuri naturale…De Marsiglia, cu ulei de masline, Argan etc…anunta-ma daca esti interesata..
P.S. si eu sunt innebunita dupa SAPUNURI..
TOATE sapunurile sunt facute cu hidroxid de sodiu (soda caustica). Sapunul ca si compus chimic este rezultatul reactiei dintre o baza tare (NAOH) si un acid slab (ulei). Daca nu e facut cu soda caustica acela nu e de fapt sapun. Asadar din soda caustica, apa, si orice ulei sau untura va trece prin cap se poate obtine sapun. Nu e nici o inventie noua ca pui in loc de ulei de cocos ulei de argan sau in loc de ulei de dafin ulei de rapita. Totusi, fiecare ulei are proprietatile lui si se comporta diferit in reactia de saponificare, rezultand un sapun cu proprietati diferite. Uleiul de dafin din care se fabrica sapunul de Alep are insusirea unica (nu stiu daca mai e vreun ulei la fel) ca ofera sapunului proprietati foarte bune la toate capitolele: duritate, putere de curatare, spumare, skin conditioning (adica nu usuca pielea) etc. Practic cu un singur ulei se obtine un sapun excelent pe toate planurile. De asta e asa de special acest ulei, si sapunul care se produce din el. Acum, de ce se adauga si ulei de masline. Din 2 motive: uleiul de masline aduce un plus de emoliere si hidratare, scade putin puterea de curatare a dafinului care e un pic prea dura si nu in ultimul rand, reduce costul produsului final. In opinia mea, 80 dafin/20 masline e reteta pentru sapunul perfect. Despre durata de viata a sapunului natural: pare un consens general ca calitatea sapunului de Alep creste cu varsta, dar eu am niste dubii. Acizii grasi ramasi nesaponificati rancezesc cu timpul si drept dovada unele sapunuri au acel miros ciudat, greu. Dar aici s-ar putea sa nu am toate informatiile necesare. De ce am scris toata aceasta polologhie: nu-mi place cand vad informatii gresite despre un subiect pe care il iubesc cu pasiune si nu mi-ar placea ca oamenii care citesc cu buna intentie sa plece cu pareri departe de realitate. P.S. Lush vinde orice numai nu cosmetice naturale… chiar daca sapunul ti-l taie manual in magazin.