Articol publicat în Iaşi Plus
Sfarsitul lunii august inseamna si terminarea vacantelor si concediilor pentru majoritatea romanilor, atat din tara, cat si de afara. Am putut sta de povesti in aceasta luna cu mai multi romani care lucreaza in Spania si Italia, prieteni mai vechi, pe care nu-i mai vazusem de multa vreme si care, la randul lor, nu au mai fost de mult in tara.
Majoritatea dintre ei doresc sa se intoarca in tara, mai devreme sau mai tarziu, sa-si continue aici activitatea, eventual sa inceapa o afacere pe cont propriu. Durerea mare este ca nici unul dinrte ei nu a zis ca ar veni maine. I-am intrbat de ce si majoritatea afirma ca inca sunt mari diferente intre ce este acum in Romania si ce este afara. Nu neparat drumurile proaste, slaba gospodarire a localitatilor sau problemele sociale sunt motivele pentru care inca mai raman acolo, ci neplata corespunzatoare a muncii, munca in dorul lelii (ca urmare a salariilor mici). As face o paranteza aici, retinand ca cei mai multi se arata multumiti de plata muncii la norma, ceea ce la noi nu se prea vede. Si nu se vede pentru ca nu se vrea, patronului roman nu-i convine sa-si imparta profitul cu angajatul.
Deasemenea, nu li se pare atragatoare legislatia romanesca in sfera afacerilor si, bineinteles, birocratia extrema care te face sa o lasi balta de cele mai multe ori. Si atunci de sa-si deschida o afacere aici, cand o poate face mult mai simplu acolo?
Dar cea mai mare nemultumire au avut-o cu totii fata de nivelul preturilor, la toate marfurile, dar mai ales la mancare. De multa vreme nu se mai asteapta nimeni sa vina in Romania cu niste marunttis de valuta si sa traiasca bine cu acesti bani un concediu intreg, insa acum e mai scump sa vina acasa in concediu decat sa mearga intr-o statiune exotica!
Si atunci de sa vina acasa? Sa castige de cinci ori mai putin si sa cheltuiasca de doua ori mai mult? Sa-si cumpere casa mai scump decat acolo? Nu, inca nu si cine stie cate zeci de ani va tot un nu!
Concluzia: scump, domnule, scump!
Iată cum tranziţia a fabricat luxul de a trăi acasă, printre ai tăi, un lux pe care nu şi-l permit atât de mulţi!! De ce sânt toate atât de scumpe, inclusiv utilităţlile, pentru că trebuie acoperite craterele peştelui care de la cap se împute, după cum ştim.
„Scump, domnule, scump”….dincolo era mai ieftin!