Se apropie alegerile prezidenţiale, creşte tensiunea

Ce campanie electorală seacă am avut! Niciodată n-am văzut candidaţi mai anemici şi mai apatici ca în anul de graţie 2014. Nici unul dintre ei nu a reuşit să mă convingă că merită să fie preşedintele meu, că vrea să facă ţara asta mai bună pentru mine.

Nu mai poţi vedea un meme pe Facebook, o poză cu pisici drăguţe, că e plin de #puiemonta.  Nu #muieponta, că noi suntem nişte delicaţi, cum zicea Tudor Chirilă [„aicea nu-i de mine/eu sunt un delicat”]. Toată lumea „bună” şi-a schimbat poza de profil cu iniţială stilizată cu semnul exclamării, ceea ce înseamnă că persoana respectivă votează cu Monica Macovei. Nu există zi să nu văd în timeline-ul de pe Facebook măcar un articol de rău despre candidaţi, despre cum Ponta a dat ordin CNA-ului să ceară anularea unei emisiune ONLINE [CNA n-are nici o treabă cu online-ul, doar cu radio-TV], despre cum Ponta a închis nu ştiu ce secţie de votare din Spania, despre cum Iohannis nu mai ştie cu cât dădea meditaţiile, despre cum Monica Macovei candidează nu ca să câştige alegerile, ci pentru capital politic etc.

A înnebunit lupul lumea, dar măcar nu a înnebunit ca în urmă cu cinci ani, când taberele erau clar împărţite între roşu [Geoană] şi portocaliu [Băsescu]. Măcar toată lumea – cu care interacţionez eu pe Internet – e împotriva plagiatorului, nu om fi mulţi, dar parcă suntem mai mulţi decât acum cinci ani. Unii votează cu Iohannis, alţii cu Macovei, vreo doi cu Udrea. N-am auzit şi nu-mi pot imagina că există o persoană care să zică „Votez cu Tăriceanu/Funar/Brânză, am încredere să-i dau pe mână ţara mea, pare că ştie ce face”.

Am râs copios când am văzut reclamele lui Tăriceanu, cu oameni simpli, afectaţi de criză, care îşi amintesc cât era de bine „pe vremea lui Tăriceanu”. Of, bunicuţule, bine mai era când erau prezente toate televiziunile în ziua când scoteai motorul la plimbărică sau când te însurai sau când declarai dezinvolt că economia noastră duduie şi ce criză economică, pe noi ne va ocoli criza, suntem a şaptea putere economică! Grânarul Europei, frate.

E miercuri şi eu încă nu ştiu cu cine votez. Ştiu cu cine nu votez, asta e clar, dar în afară de Ponta şi neimportanţii pe care până şi sondajele comandate de ei îi dau pe locurile codaşe, ceilalţi nu m-au convins încă.

Nu m-a convins Iohannis pentru că nu de mult zicea că el nu vrea să meargă la Bucureşti, nu vrea să fie prim ministru, nu vrea să plece din Sibiul lui călduţ, iar acum, dintr-o dată, vrea nu doar Bucureştiul în toată splendoarea lui, ci să fie preşedintele României. Cum aşa, într-un timp atât de scurt ne-am răzgândeanu răzgândit şi vrem?

Nu m-a convins nici Monica Macovei, în ciuda campaniei deştepte şi frumoase. Parcă are o reţinere, nici ea nu pare foarte convinsă că vrea să fie prima femeie preşedinte al [a?] României.

Elena Udrea… sincer, mie mi-e aproape simpatică femeia, dar dacă nici Tătucu nu crede că ea va ajunge preşedinte, eu de ce aş crede? Nici n-a trecut o lună de când se hăhăia cu ea într-o berărie din Centrul Vechi şi-i zicea, zeflemitor, „Ce faci, doamna preşedintă, hă hă?”. Păi ori credem în ea, ori o punem să candideze numai ca să nu se plictisească acasă?

N-am văzut nici o dezbatere, nici un „duel” televizat. Ponta, înţeleg, se teme de confruntări, şi fiind preferatul majorităţii românilor, pe el aş vrea să-l văd bătându-se în idei cu contracandidaţii. Nu vrea, că ştie că o să piardă, aşa cum şi Gâdea şi Badea sunt viteji şi deştepţi numai în cercul lor de prieteni, nu şi atunci când de faţă sunt oameni mai inteligenţi decât ei.

Alegerile au născut dintotdeauna pasiuni. Sunt sigură că există deja cel puţin o persoană care mă urăşte pentru ceva din cele scrise mai sus. Dacă pentru atâta lucru ai hotărât să mă urăşti, mi se rupe.

O să merg la vot. Până duminică mă hotărăsc şi cine merită votul meu. O să votez şi-n turul 2, dacă nu cumva o să am de ales între Ponta şi Funar sau Tăriceanu, că atunci chiar plec naibii din ţară. Dacă va câştiga Ponta, probabil că o să-mi caut de lucru cât mai departe de ţară.

Poate credeţi că n-are rost să mergeţi la vot, că pesede şi penele şi pedele = aceeaşi mizerie. Vă las un articol foarte bine scris care s-ar putea să vă motiveze să ieşiţi duminică din casă şi să vă exercitaţi dreptul de a vota. Iar dacă nu vreţi să votaţi, să fiţi sănătoşi, las’ că o fac alţii pentru voi. Articolul e scris de Radu Dumitru şi îl găsiţi aici.