O etapă din viața mea profesională se încheie astăzi. După 8 ani, șase luni și 1 zi, părăsesc Primăria municipiului Hunedoara pentru a urma o nouă cale. Eu zic că merg la ”mai bine”, pentru că asta e singura modalitate de a avansa: să mergem la mai bine.
Asta nu înseamnă că nu mi-a fost bine la primărie. Niciodată nu mi-am imaginat că voi ajunge să fiu bugetară, iar când m-am angajat ”la stat”, am zis că dacă stau mai mult de un an în această instituție, voi considera asta ca un eșec personal. Atunci nu știam că va urma o perioadă foarte faină din viața mea. Că dacă n-ar fi fost faină, nu aș fi rămas atâția ani!
De când m-am angajat la primărie am ajuns să bat orașul în lung și în lat, am învățat nume de străzi (asfaltate) despre care nici nu știam unde sunt pe hartă, am învățat cum funcționează instituțiile statului, că lucrurile sunt total diferite față de mediul privat, am umblat cu hârtii să obțin 7 semnături pentru o achiziție de 10 lei, dar am întâlnit oameni faini, am colaborat cu colegii din toate structurile subordonate primăriei și per total pot spune că sunt foarte câștigată, din punctul de vedere al informațiilor acumulate, al (majorității) oamenilor pe care i-am cunoscut, al lucrurilor pe care le-am făcut zi de zi. Au fost perioade în care mergeam pe teren, perioade în care eram ”șoricel de birou”, iar pe final, perioade în care am avut ocazia să interacționez cu oamenii care ne-au vizitat orașul în calitate de turiști.
Când de-abia aștepți să mergi la serviciu, înseamnă că nu lucrezi, ci faci ceea ce-ți place și pe deasupra mai primești și salariu. Așa a fost pentru mine această etapă a vieții care se încheie astăzi.
Cum să pleci de la stat? Că bugetarii au salarii mari!
Hai să zicem că eu sunt printre puținele excepții. În timp ce mulți oameni și-ar da o mână pentru a lucra la stat, eu am ales să mă întorc în mediul privat. Merg mai departe împăcată că mi-am făcut treaba pe cât de bine am știut și am putut (și am fost lăsată să o fac) și cu speranța că Hunedoara va continua să se dezvolte în ritmul în care a făcut-o în ultimii nouă ani, de când are un primar dedicat și deseori enervant de implicat, Dan Bobouțanu. Și lui vreau să îi mulțumesc pentru că mi-a dat ocazia să îmi ”pun în CV” lucrul la primărie, chiar dacă nu merg mai departe în administrația publică. Pentru mine, toate experiențele acumulate sunt la capitolul ”câștiguri”.
Ce înseamnă asta pentru blog? O să scriu mai des? Sau dimpotrivă, și mai rar decât până acum?
Adevărul este că scriind zilnic pe diverse pagini de Facebook și în diverse ”locuri”, nu îmi mai stătea mintea la blog. Nu mai aveam energia să ”atac” subiecte când asta făceam zi de zi, dar pentru alții. Acum o să am un program mai încărcat, mai strict, deci probabil că pe blog se vor regăsi doar articolele pentru care chiar merită să deschid laptopul și să le scriu.
Dacă mi-ar fi spus cineva, acum 10 ani, că voi fi în punctul ăsta, divorțată și demisionară, aș fi zis că glumește. Viața mă tot învață, însă, că nu e bine să spui niciodată ”niciodată”!
Succes in continuare fata!