Sfaturile Denisei [I]

Că tot am ajuns eu la o oarecare vârstă şi-am adunat oţâră de înţelepciune, sau măcar o oarecare experienţă, m-am gândit că n-ar strica să împărtăşesc o parte din „knowledge” cu voi. Ideea există de multă vreme, încă dinainte de a şti ce e ăla blog, dar n-am pus-o încă în aplicare. Şi încă ceva: ideea mi-a venit după ce am ascultat „melodia” de mai jos, pe care v-o recomand cu căldură. Neapărat să citiţi versurile. ;)

Aşadar: primul sfat este să nu vă cumpăraţi niciodată ochelari de vedere cu rame sau lentile din plastic. Ar trebui să port ochelari de la cinci ani, îi port abia de la 21 şi de atunci am schimbat destul de multe perechi; am avut şi ochelari cu rame din plastic [roz!], care după câteva luni de purtare intensivă s-au lăbărţat şi nu mai stăteau bine pe nas, astfel încât nu o dată era să-i pierd doar pentru că mă aplecasem pe geam. Dacă ai nevoie să porţi zilnic o pereche de ochelari, cumpără-ţi cele mai rezistente rame. Îţi vei mulţumi mai târziu!

La fel se întâmplă şi cu ramele din plastic. Vânzătoarea de la Optică şi chiar medicul oftalmolog vor încerca să te convingă că sunt mai uşoare, că nu se sparg şi deci sunt mult mai comode lentilele din plastic. Dar ce nu-ţi va spune nimeni este că lentilele din plastic se zgârie foarte uşor, chiar şi de la un material mai puţin moale, cum ar fi un tricou – dacă ai prostul obicei de a-ţi şterge ochelarii cu tot ce prinzi în mână. După câteva luni de purtare şi mai ales de şters cu tricoul, că aşa era mai comod, lentilele mele din plastic arătau ca o jucărie chinezească zgâriată în ultimul hal. Să mai spun că au fost cu mult mai scumpe decât cele din sticlă, pentru că „nu se sparg şi sunt mai uşoare”? Aşa că m-am lecuit. De acum nu mai cumpăr decât lentile din sticlă şi rame din metal. Nu am spart încă nici o lentilă, nu am rupt nici o ramă şi per total, „ies” mult mai ieftin atunci când îmi fac o pereche nouă de ochelari.

Încă un aspect la care vă recomand să aveţi grijă: preţul. În Deva există mai multe magazine [pentru că asta sunt!] care vând ochelari şi unul singur are preţuri foarte mici. În centru, în buricul târgului, am plătit acum cinci ani aproximativ 150 de lei pe o pereche de ochelari cu lentile din plastic. Acum doi ani, la magazinul cu preţuri mai mici, pe o pereche de ochelari cu lentile din sticlă am dat 160 de lei.

Şi în Hunedoara am testat piaţa. Pe centru, preţurile sunt nesimţit de mari. Aşa că aveţi întotdeauna grijă de unde cumpăraţi!

UPDATE: Maddy a lăsat un comentariu în care ne spune un lucru foarte important: nu trebuie neglijate perniţele din silicon de la ochelari. Chiar aveam de gând să actualizez acest post şi să spun despre perniţele buclucaşe, când mă trezesc că una dintre ele s-a… uscat şi-a picat. Atât de vechi erau, încât se transformaseră într-un plastic tare, „copt” şi galben. Iar una dintre ele a cedat şi s-a rupt. Am avut noroc că am mai găsit deschis la optică – era sâmbătă – şi mi le-au înlocuit fără să mă coste nimic. Acum am perniţe noi şi e altă treabă!

Ladies and Gentlemen of the Class of ’99…

If I could offer you only one tip for the future, sunscreen would be it. The long term benefits of sunscreen have been proved by scientists whereas the rest of my advice has no basis more reliable than my own meandering experience… I will dispense this advice now.

Enjoy the power and beauty of your youth; oh never mind; you will not understand the power and beauty of your youth until they have faded. But trust me, in 20 years you’ll look back at photos of yourself and recall in a way you can’t grasp now how much possibility lay before you and how fabulous you really looked…

You’re not as fat as you imagine.

Don’t worry about the future; or worry, but know that worrying is as effective as trying to solve an algebra equation by chewing bubblegum. The real troubles in your life are apt to be things that never crossed your worried mind; the kind that blindside you at 4pm on some idle Tuesday.

Do one thing everyday that scares you.

Sing.

Don’t be reckless with other people’s hearts, don’t put up with people who are reckless with yours.

Floss.

Don’t waste your time on jealousy; sometimes you’re ahead, sometimes you’re behind… the race is long, and in the end, it’s only with yourself.

Remember the compliments you receive, forget the insults; if you succeed in doing this, tell me how.
Keep your old love letters, throw away your old bank statements.

Stretch.

Don’t feel guilty if you don’t know what you want to do with your life… the most interesting people I know didn’t know at 22 what they wanted to do with their lives, some of the most interesting 40 year olds I know still don’t.

Get plenty of calcium.

Be kind to your knees, you’ll miss them when they’re gone.

Maybe you’ll marry, maybe you won’t, maybe you’ll have children, maybe you won’t, maybe you’ll divorce at 40, maybe you’ll dance the funky chicken on your 75th wedding anniversary… whatever you do, don’t congratulate yourself too much or berate yourself either.

Your choices are half chance, so are everybody else’s. Enjoy your body, use it every way you can… don’t be afraid of it, or what other people think of it, it’s the greatest instrument you’ll ever own..
Dance… even if you have nowhere to do it but in your own living room.

Read the directions, even if you don’t follow them. Do NOT read beauty magazines, they will only make you feel ugly. Get to know your parents, you never know when they’ll be gone for good. Be nice to your siblings; they are the best link to your past and the people most likely to stick with you in the
future. Understand that friends come and go, but for the precious few you should hold on.

Work hard to bridge the gaps in geography and lifestyle because the older you get, the more
you need the people you knew when you were young.

Live in New York City once, but leave before it makes you hard; live in Northern California once, but leave before it makes you soft.

Travel.

Accept certain inalienable truths, prices will rise, politicians will philander, you too will get old, and when you do you’ll fantasize that when you were young prices were reasonable, politicians were noble and children respected their elders.

Respect your elders.

Don’t expect anyone else to support you. Maybe you have a trust fund, maybe you have a wealthy spouse; but you never know when either one might run out.

Don’t mess too much with your hair, or by the time you’re 40, it will look 85. Be careful whose advice you buy, but, be patient with those who supply it. Advice is a form of nostalgia, dispensing it is a way of fishing the past from the disposal, wiping it off, painting over the ugly parts and recycling it for more than it’s worth.

But trust me on the sunscreen.