Dintotdeauna m-a fascinat publicitatea. OK, nu chiar dintotdeauna, ci din momentul în care am început să înţeleg că spoturi ca „V-am prins, vrăjitoarelor!” şi „Titan Ice, altî viaţî” nu sunt cele care stabilesc standardul în industrie şi că, de fapt, există o industrie. Ceea ce vedeţi mai jos sunt trei sloganuri „concepute” de oameni leneşi. Atât de leneşi au fost, încât nici măcar nu s-au ostenit să le facă astfel încât să nu semene cu altele. Au găsit repede o idee – respectul – şi au scrijelit repede-repejor un slogan.
Din păcate pentru mine, eram mult prea mică atunci când publicitatea românească se afla la început şi când am crescut, m-am angajat în alt domeniu, deci nu mai era timp de umblat după publicitate. Dacă am fi fost menite să fim împreună, m-ar fi găsit ea.
Acum, nu pot decât să mă bucur că am rămas în lumea mea şi nu am ajuns în lumea* care dă poporului sloganuri precum astea trei de mai jos.
- [Berea] Skol cu sută la sută malţ: din respect pentru tine;
- [Mobilă] Casa Rusu: mobilă din respect pentru tine;
- Farmaciile Remedia: din respect pentru oameni.
Vă garantez eu că pentru sloganurile astea nu s-a organizat nici un brainstorming. Cineva a spus: „să fie ăsta sloganul nostru” şi gata.
* Poate că sloganurile astea nu sunt produsul unor agenţii de publicitate, ci sunt realizate in house, adică de către [chiar] angajaţii firmelor, eventual de la departamentul de marketing. Oricum ar fi, per total, calitatea reclamelor din ultimii ani mi se pare foarte slabă. Şi nu că aş fi/lucra eu într-o lume mai bună, dimpotrivă, până acum am lucrat în presă. Chiar dacă am fost mândră de ziarul „meu” şi de oamenii cu care am fost colegă, nu poate nimeni să spună că presa românească produce foarte multe materiale de calitate. E suficient să te uiţi în aproape orice ziar sau la aproape orice emisiune TV ca să te lămureşti că şi mass-media se duce în cap jos.
Am mai scris despre sloganuri de-astea „la minut”, aici.
Foto: Row of newspapers, de la Shutterstock
Am tot încercat să găsesc spotul cu ”V-am prins, vrăjitoarelor!”, dar nu am reuşit. Ăla chiar merită păstrat pentru posteritate.