Se spune că sufletul omului cântăreşte 21 de grame. Eu nu ştiu ce să spun, dar vă pot spune că îmi simt sufletul în anumite momente. Şi sunt sigură că şi vouă vi se întâmplă.
UPDATE 4 iunie 2013: aseară, când am spălat tumbler-ul [mini-termosul sau cana de cafea cu capac, nu ştiu cum să-i zic] şi am aruncat cafeaua rămasă de peste zi, mi-am amintit că de aici a plecat ideea acestui articol: cel mai tare mă doare sufletul atunci când arunc cafeaua făcută şi nebăută. Beau cam un litru de cafea pe zi, dar uneori se întâmplă să mă trezesc târziu şi ca să pot adormi, după ora 19 încerc să nu mai beau cafea, aşa că la sfârşitul zilei, când pregătesc filtrul pentru cafeaua de a doua zi, trebuie să arunc din el cafeaua nebăută. :( And this makes me sad.
Unul dintre aceste momente este atunci când arunc mâncare.
Mi s-a întâmplat chiar ieri, când am curăţat frigiderul. Morcovi fleşcăiţi, brânză de casă stricată, nişte prăjituri de la Paşte [da, tu mamă, le-am aruncat pe toate], ouă vopsite şi borcane aproape goale cu te-miri-ce. Le-am aruncat pe toate şi, ca de fiecare dată, m-a durut sufletul. Adevărul e că are dreptate Radu: unele alimente sunt vândute în cantităţi mult prea mari şi de cele mai multe ori ajungem să le aruncăm, pentru că doi oameni nu pot consuma întotdeauna conţinutul unui borcan cu muştar sau toate măslinele dintr-o cutie sau un litru de lapte, dacă îl foloseşte doar unul pentru cafeaua de dimineaţă.
Mi s-a întâmplat să arunc chiar şi ciocolată, pentru că dragul meu soţ ştie cât îmi place şi ultima dată când a fost în străinătate fără mine s-a întors cu mult prea multă ciocolată, prea multă chiar şi pentru mine.
Mă mai doare sufletul şi când dau prea mulţi bani pentru un produs sau serviciu care nu merită banii respectivi. Sau când diferitele companii care deţin monopol mă suprataxează doar pentru că nu am alternativă: când plătesc factura la curent, din care o bună bucată o reprezintă contribuţia mea pentru cogenerare, ca şi cum eu aş fi nerăbdătoare să-i susţin din banii mei pe cei care produc energie electrică din surse regenerabile. Super, era visul meu să vă dau certificate verzi, că nu vă mai satură dumnezeu de ele!
Şi Enel nu sunt singurii mei „prieteni” pe care-i pomenesc o dată la două luni, când contribui, că de-aia m-a făcut mama cetăţean respectabil, ca să consum şi să plătesc şi ceea ce n-am consumat. Şi când plătesc gazul mă simt la fel de jecmănită, după care deschid televizorul ca să mai văd o ştire şi aflu că furnizorii de gaze naturale cer mărirea preţului, pentru că… pitong. Mă doare sufletul, dar dacă vreau apă caldă, plătesc.
Despre motorină ce să mai zic? Plătesc şi mă doare sufletul: şase lei litrul, cu 50% mai scumpă decât Coca-Cola şi de şase ori mai scumpă decât apa minerală pe care o beau eu. Deci Fordul meu „bea” mai scump decât mine! Numai că nu-i vina lui, el consumă destul de puţin, e vina Statului Român care, dragul de el, s-a gândit să mă omoare de tânără, aşa că îmi bagă taxe în absolut toate produsele pe care le cumpăr.
Vrei combustibil pentru maşină? Vezi că ţi-am băgat în el şi taxa de drum. Cum care drum? Ăla plin de gropi în care-ţi rupi maşina, că doar şi mecanicul auto trebuie să trăiască din ceva. Şi da, îi luăm şi lui taxe, ce, banii lui nu-s buni? Ah, ţi se pare cam mult faptul că trebuie să plăteşti taxa de drum şi când cumperi combustibil, dar şi când circuli pe drumurile naţionale? Nu-ţi convine, nu circuli.
Vrei să mănânci, să bei, să fumezi, să bei cafea? Ţi-am băgat taxă în toate. Te-ai îmbolnăvit şi vrei să te duci la spital? Vezi că ai şi acolo o mică taxă, i-am zis „coplata pentru sănătate”, plăteşte-o şi să fii sănătoasă! Plăteşti, că n-ai încotro, plăteşti şi te doare sufletul, dar măcar nu te mai doare ce te durea înainte de internare, corect? Dacă nu-i corect, mai plăteşti o dată şi la cabinetul privat al medicului, că doar ai de unde.
Pe voi când vă doare sufletul?
#peblog: Sufletul nu există?: Se spune că sufletul omului cântăreşte 21 de grame. Eu nu ştiu… http://t.co/WwpVHK4DtS
Spovedania 2.0
Say Hello to my little friend.
Ca tot ai amintit de masini, vara trecuta inainte sa ajung la mare mi-am schimbat amortizoarele la masina. Cand am ajuns in Constanta am dat cu roata din fata cred in cea mai mare groapa ever si am rupt un amortizor. Asa ca le-am mai schimbat o data. Tare m-a mai durut sufletul. Nici acum nu mi-a trecut de tot. :)
De multe ori regret ca sunt in urma cu timpul, si grabita fiind pretul nu conteaza la piata decat atunci cand constat cati bani as fi putut economisi daca as fi fost mai atenta…
pe mine m-a durut sufletul cand mi-au furat in Vama aparatul foto, telefonul si toti banii. Stransesem tot anul pt. a merge la mare. Iar DSLRul nici nu era platit integral.
Ma doare sufletul cand ma suna dobitocul caruia trebuie sa-i platesc chiria si trebuie sa astept 4 zile ca el si tot neamul lui sa ia o decizie simpla cum ar fi plata unei facturi de la fostul chirias. Asta dupa ce vorbesc cu el, nevasta-sa si maica-sa care in final ia decizia. Ma doare sufletul cand trebuie sa astept sa repare o masina de spalat 6 luni…
Ma doare sufletul ca desi n-am intarziat o zi cu plata facturii de curent mi se ia curentul constant iar aia vin, constata si leaga 3 fire ca a doua zi sa nu am curent iar. Si ma doare sufletul ca stau intr-un bloc de pensionari incapabili care atunci cand se ia curentul niciunul nu suna la Enel dar stau si se plang in fata blocului ca nu vine nimeni sa repare.
Poi ma doar la fel cand vad cata mancare aruncam. Incercam sa fim chibzuiti, insa nu ne iese mereu. Ma dispera cand am de platit telefonul. Nu am cost sau cv de genul, insa nu inteleg de unde imi dau ei minutele alea? Si i-am intrebat de zeci de ori si nu pot sa imi raspunda.
Si ne mai miram de ce tinerii doctori, ingineri, avocati etc pleaca din tara, pai de asta pleaca toti, ca nu le mai convine sa plateasca pentru ca traiesc, si pana la urma cine ii poate invinuii pentru asta?
N-are legatura cu niciun suflet, creierul da acele impulsuri pe care le resimti sub forma de durere. Hai sa fim seriosi
@alin: Hai să nu fim chiar atât de serioşi… ce zici?
Daca refuzi sa crezi ce scrie negru pe alb in cartile de stiinta, si crezi in lucruri invizibile……..
@alin: Doamne-ajuta, ce sa mai zic?!
Am si eu o curiozitate: de ce arunci cafeaua de peste zi? Stiu ca e mai buna proaspata, iara tatane-meu ma bate de fiecare data la cap cu „cafe rechauffe, cafe foutu”, dar eu imi fac la filtru pentru chiar mai multe zile, si nu am nici o problema sa o reincalzesc la microunde.
O arunc pentru că o beau cu lapte şi deci o amestec cu lapte dimineaţa sau când mă trezesc, mă rog. Şi laptele se strică… şi chiar dacă ar fi fără lapte, tot are un alt gust. Iar încălzită la microunde mi se pare că are cu totul alt gust, unul oribil.
Până la urmă, gusturile nu se discută.
@Denisa Bârgău: Pai sa stii ca si eu o beau cu lapte! :) dar desi bineinteles ca nu vreau sa te conving de nimic, eu ii pun lapte cand e calda (sau ma rog cand am reincalzit-o) si am si baut-o (cana respectiva). Evident ca daca pui lapte in toata se strica (dar pe de alta parte cred ca oricum daca ii pui lapte isi schimba gustul, fie proaspata, fie reincalzita). Pe de alta parte, o groaza de lume aici mi-a zis ca daca ii pui lapte pe de-o parte ii tai efectul cafelei (si se pare ca la tine se taie bine, din moment ce bei f multa pe zi) si pe de alta parte nu face bine la stomac…
fratilor! pe voi va doare sufletul din orice?!!astea-s nimicuri. ar trebui sa va doara sufletul pentru chestii importante nu d-astea! gen copii flamanzi,tristi,chinuiti….