Şi eu ştiu una. Şi tu ştii una. Sau poate eşti una, dar nu ai timp să-ţi dai seama de asta: super-femeile sunt peste tot, doar că nu întotdeauna ne facem timp să le observăm super-calităţile şi să le mulţumim pentru ceea ce sunt şi, mai ales, pentru ceea ce fac pentru noi.
Eu sunt ferm convinsă că fiecare mamă care înainte de a naşte a muncit şi după doi ani de concediu de maternitate se gândeşte să se întoarcă la lucru este o super-femeie. De fapt, fiecare mamă care îşi creşte copilul este o super-femeie, pentru că nu-i deloc uşor să dai viaţă unui pui de om, dar mai ales să-i dai o educaţie, să-i formezi un caracter frumos, să-l înveţi ce-i bine şi ce-i rău şi să răspunzi la o mie de întrebări pe zi – şi toate astea în timp ce casa trebuie curăţată, hainele trebuie spălate, mâncarea trebuie gătită. Când le fac pe toate aceste femei? De unde au atâta energie, ce anume le dă puterea să se ridice din pat în fiecare dimineaţă [asta dacă le-a lăsat puiul de om să doarmă un pic] şi să o ia de la capăt?
Mă deranjează când îi aud pe bărbaţi plângându-se de „triunghiul morţii”, aşa cum a denumit Julius triada de sărbători de primăvară dedicate, în mare parte, femeilor: 1 şi 8 martie şi Valentine’s Day. Julius mi-e prieten, iar ceea ce face el pe DailyCotcodac este umor, dar textul lui a avut succes pentru că mulţi bărbaţi empatizează* cu el, deloc conştienţi că şi mamele lor sunt tot femei care au nevoie de iubire, de câte un „mulţumesc” pentru toate sacrificiile pe care le-au făcut ca să-i crească, să le dea o educaţie şi să le asigure măcar o copilărie fericită, dacă nu mai mult.
Credeţi că-i uşor să fii femeie? Trebuie să fii, dacă e să ne luăm după bărbaţi, doamnă în societate, gospodină desăvârşită în bucătărie şi… dezlănţuită în dormitor. Ca să fii o doamnă în societate, nu e de ajuns să te comporţi civilizat; trebuie să ai o ţinută impecabilă, să fii machiată, coafată, aranjată. Nu poţi să ai o manichiură de femeie de serviciu şi să-i întinzi unui domn mâna ca să ţi-o sărute, nu poţi îmbrăca o fustă dacă eşti neepilată, nu poţi aplica machiajul pe un ten nehidratat sau pe sub nişte sprâncene nepensate. Şi în nici un caz nu trebuie să miroşi a chiftele, aşa cum zicea o duduie într-o reclamă la tigăi! Soluţia pentru această din urmă problemă este simplă: duşul rezolvă absolut orice miros care ar putea să-ţi intre în păr.
Ca să fii o gospodină desărvârşită, cred că e nevoie în primul rând de talent; trebuie să fii pasionată de gătit şi să nu urăşti din tot sufletul cuvinte precum: curăţenie generală, degresant, detergent, burete de vase şi altele. În cazul meu, treaba cu gătitul nu m-a prins deloc. Şi să vreau să mă apuc, nu mai am loc de Sebi, care zilele trecute a pus de-o tocană în cele zece minute cât am vorbit eu la telefon cu o prietenă. În schimb, am moştenit de la Mama obsesia pentru curăţenie. Nu-i chiar gravă, adică nu e chiar obsesie, pentru că pot dormi liniştită chiar dacă nu am şters pe jos în toate camerele, dar ceva semne de agravare sunt: dacă scârţâie ceva sub papuci, e nasol şi trebuie să intervin cu mătură, mop şi to felul de soluţii lichide. Iar maşina de spălat răsuflă uşurată atunci când are câte o zi de odihnă, pentru că de obicei nu prea are. Cred că vecinii din cartier mă ştiu drept „aia care tot întinde rufele la uscat”.
Dar eu nu sunt o super-femeie. Super-femei sunt cele care jonglează cu slujba, copilul [sau copiii], casa şi bărbatul fără să se gândească vreo clipă că dacă i-ai da unui bărbat sarcinile pe care le duce ea la bun sfârşit, după o zi l-ai termina atât fizic, cât şi psihic. Super-femeile au nevoie de câteva momente numai pentru ele, pe care de cele mai multe ori reuşesc, nu ştiu cum, să şi le aloce [probabil că există o societate secretă din care fac parte şi unde sunt învăţate cum să dilate timpul sau să tragă de o zi ca de un elastic, ca s-o lungească] şi mai au nevoie de recunoaşterea noastră, a celor care beneficiem de munca lor.
Indesit recomandă Ariel, detergentul pentru super-femei. Intră pe pagina de Facebook Ariel şi nominalizează o super-femeie de lângă tine. Femeile apreciate vor fi premiate de Ariel, în urma unei trageri la sorţi, cu produse, oportunitatea de a-şi spune povestea alături de Irina Schrotter şi alte surprize. Dacă eşti soţul, colegul, prietenul sau copilul unei super-femei, rupe un minut din timpul tău ca să-i mulţumeşti pentru ceea ce face pentru tine. Nu te costă nimic, dar pentru ea va însemna enorm să afle că este apreciată.
RT @Denisuca: Şi eu ştiu una. Şi tu ştii una. Sau poate eşti una, dar nu ai timp să-ţi dai seama de asta: super-femeile sunt… http://t.co…
Eu am o super femeie lângă mine , da e soția mea și o pot zice fără să exagerez că întrunește toate cele trei cerințe , adică Doamnă , super gospodină și nu în ultimul rând partea cu dragostea .
Dar cred că fiecare soție e o super femeie pentru fiecare soț .
Super-femeile de lângă noi http://t.co/GfeT9M0GMo via @denisuca
Super-femeile de lângă noi http://t.co/nCGEoCmEPl via @denisuca
Si daca nu le facem pe toate nu suntem super-femei? Si daca alegem sa ii punem si pe domni la treaba in loc sa stea sa se uite la TV nu suntem super-femei? Este de apreciat ca o femeie isi da sufletul pt familie? Sau familia ar trebui sa o ajute? Cum este mai bine apreciata femeia prin „multumesc” sau „da-mi voie sa te ajut” ?
Oricum, aplauze pt super-femei! Nu stiu cum reusesc! Eu sincer nu vreau sa fiu o super-femeie.
@Cristiana:
Nu exista superfemei.
O femeie in situatia de mai sus, adica sa le faca pe toate, este doar o victima a propriilor alegeri. Ea nu mai exista pentru ea insasi.
Adunatura de sabloane de mai sus au ca scop bolduit „Indesit recomandă Ariel”.
E atat de simplu! :)
@Monica Lauleanu:
Am gresit la un acord gramatical mai sus, dar nu-mi pasa, pentru ca nu sunt o super-femeie :)