blog my mind
Abia acum, când sunt în mijlocul unui experiment culinaro-dietetic care mă face să conștientizez tot felul de obiceiuri proastea, mi-am dat seama că nu am povestit niciodată pe blog, pe larg, despre dependența de picături de nas. Am fost ani buni dependentă de Rinofug și Bixtonim. Și când zic dependentă, nu exagerez cu nimic. Pantalonii Read More …
Când am crescut noi, mergeam la fotograf sau venea un nene cu camera foto la ocazii speciale. Am o poză din copilărie lângă un animal exotic împăiat, nu pentru că ar fi reprezentat ceva, ci pentru că asta avea fotograful în studio. La nunți, botezuri, înmormântări, zile de naștere, chemam un fotograf care se ocupa Read More …
În adolescență, nu am avut norocul tinerilor de azi, să pot asculta absolut orice melodie la orice oră. Playlistul meu era compus din câteva sute de melodii, majoritatea vechi, pe care le primisem pe câteva CD-uri odată cu calculatorul.
Am început liceul în 1997 – realizez că este posibil ca unii dintre voi să vă fi născut atunci, dar nu sunt bătrână, sunt ca vinul, cu cât mă învechesc, cu atât îmi creşte valoarea. La şapte ani după căderea regimului comunist, nu aveam „de toate”, ca acum.
Să fi trecut vreo 15, dacă nu chiar 20 de ani de când mă uitam la o comedie difuzată de PRO TV, în care personaj principal era actriţa din „Maddie şi David”. Noroc cu Google, că aşa mi-am amintit că serialul se numea Moonlighting, iar pe actriţă o cheamă Cybill Shepherd. Probabil că serialul pe Read More …
Cam după ce am înţeles ce-s raspinării, am avut, pentru o scurtă perioadă de timp, o altă dilemă cauzată de exprimarea altora: cine este Sperţi şi cine l-a autorizat pe el să vorbească despre sucuri? Oare toate sucurile sunt la fel?, întreba o reclamă din anii ’90. Să ascultăm ce spune Sperţi.
Aceia dintre voi care au peste 20-25 de anişori probabil că-şi mai amintesc de vremurile în care motorul de căutare Google era la început. El a fost lansat în septembrie 1997, eu mi-l amintesc de prin 1999-2000. Abia în 1998 m-am conectat şi ţin minte că aveam mereu o agendă la mine, iar pe prima sau pe Read More …
Zilele trecute, am postat pe Facebook o poză din telefon, cu nişte chestii verzi. Cine a copilărit în perioada comunistă probabil că a văzut sau chiar a mâncat bomboanele gumate, verzi şi acoperite cu zahăr pe care poporul prieten chinezesc ni le exporta în draci. Bomboanele verzi „pentru tuse” şi alifia mentolată în cutii metalice erau printre cele Read More …
Voi, ăştia mai bătrâni, ţineţi minte sticluţele alea mici cu „esenţe” de rom, de migdale, de vanilie pe care le foloseau gospodinele la prăjituri? Sunt convinsă că şi astăzi se mai folosesc, pentru că le-am văzut prin supermarket-uri şi dacă nu s-ar cumpăra, nu s-ar mai produce. Mi-am amintit de esenţa de migdale, care era preferata Read More …
Dacă la vederea acestei imagini şi voi vă amintiţi de copilărie, înseamnă că aţi avut nişte părinţi foarte faini, care v-au iubit – şi, după caz, vă iubesc şi acum. Nu vreau să răsucesc cuţitul în vreo rană, am vrut doar să vă arăt poza asta pe care am făcut-o în urmă cu o săptămână şi-un pic Read More …