blog my mind
Sunt mereu în căutare de idei bune, de orice fel. Dacă veniți pe blogul ăsta de ceva vreme, știți că nu mă pasionează gătitul, dar îmi place mâncarea bună. Mi-au trebuit ani buni de încercări ca să reușesc, într-un sfârșit, să mănânc dimineața.
Au fost foarte mulți ani în care nu am mâncat deloc paste. Pe vremea mea, nici măcar nu le zicea așa, se numeau macaroane și tăieței [nu tăiței], iar spaghetele au apărut după 1990. Mama făcea destul de des macaroane cu brânză, iar eu uram din tot sufletul acest fel de mâncare. Când simțeam mirosul ăla Read More …
– Hăhăhă, păi se putea să nu scrie grasa despre mâncare? – Nu, Mircea, nu se putea. Prăjitura asta e atât de bună, încât sunt în stare să salivez de poftă chiar şi la cinci minute după ce am mâncat una întreagă. Marlenka cu miere şi nuci e atât de bună, încât aş mânca-o până mi-ar Read More …
La HD TV, una dintre televiziunile locale din Hunedoara, pe vremea când încă mai avea emisiuni şi nu difuza doar chestii în reluare [tatăl şi soţul patroanei sunt un pic în arest], am văzut o reclamă. Bine, am văzut mai multe reclame şi am râs de fiecare dată. Sunt genul ăla de reclame făcute chiar în Read More …
Am început liceul în 1997 – realizez că este posibil ca unii dintre voi să vă fi născut atunci, dar nu sunt bătrână, sunt ca vinul, cu cât mă învechesc, cu atât îmi creşte valoarea. La şapte ani după căderea regimului comunist, nu aveam „de toate”, ca acum.
Am auzit în seara asta, la MasterChef, cum un concurent spunea despre el că este „vegetarian convins”. Nu e prima dată când aud expresia asta şi nu pot să nu mă întreb de ce insistă vegetarienii să spună despre ei că sunt convinşi? Ce, vegetarienii care nu fac un titlu de glorie din faptul că Read More …
A făcut soacra mea nişte cookies foarte bune, atât de bune, încât aproape că ne-am bătut pe ele când le-am descoperit gustul. Doru, cumnatu-meu, le poartă după el într-o cutie de carton- așa cum și eu port un borcan cu chili, că nu știi niciodată când ai nevoie să ultra-condimentezi o mâncare. Şi a venit, Read More …
Oricât ai fi de „avut”, oricâte supermarketuri ai avea în oraș, oricât multe borcane cu zacusca „de casă” ar exista pe rafturile magazinelor, toamna pui conserve pentru iarnă! Degeaba găsești în supermarket tot felul de conserve, e clar că niciuna nu va fi ca alea pe care ți le-ai pus tu, cu legume din grădina Read More …
Voi, ăştia mai bătrâni, ţineţi minte sticluţele alea mici cu „esenţe” de rom, de migdale, de vanilie pe care le foloseau gospodinele la prăjituri? Sunt convinsă că şi astăzi se mai folosesc, pentru că le-am văzut prin supermarket-uri şi dacă nu s-ar cumpăra, nu s-ar mai produce. Mi-am amintit de esenţa de migdale, care era preferata Read More …
Aşa cum sarmalele tradiţionale româneşti le-am „împrumutat”, de fapt, de la turci, aşa cum pita se numeşte pită de pe la greci, cum zacusca e – oh well, se pare că zacusca e chiar a noastră!* -, nici virşlii de Brad sau de Sălaş nu sunt neapărat cele mai româneşti produse alimentare cu putinţă. Din Read More …