blog my mind
Vreau să scriu ceva despre viaţa la bloc. De fiecare dată, invariabil, scriu „blog”. Apropo, eu i-am dat lui DeCe ideea să-şi denumească aşa defunctul Tablog. Era o pagină cu feţele tuturor bloggerilor care au vrut să fie acolo, un fel de Google+ ahead of its time. Da’ n-am primit credit, că aşa erau vremurile. Read More …
Articol lunguţ, cu poze multe. No bun, acum, că am ajuns acasă, vă pot arăta cât e de faină zona în care mi-am petrecut week-end-ul. Aşa cum spuneam, a fost un week-end de vis. Şi când te gândeşti că mai bine de-o lună am stat cu morcovu’ avut emoţii că o să fie crimă şi Read More …
Am tot amenințat-o pe M., una dintre fostele mele colege de liceu, că o să scriu despre ea pe blog. Nu-i dau numele, din motive evidente. Chiar și pe vremea mea, elevii de liceu erau niște ființe imposibile, aveau idei crețe, obiceiuri proaste, toleranță scăzută față de autoritate și față de cei care erau diferiți Read More …
Profa mea de limba latină din liceu se numea Mioara Suciu. Era mătuşa unei colege, pe care o chema tot Suciu, respectiv sora tatălui colegei mele. Şi era măritată. Pe vremea aia, întâlneai rar femei care să-şi fi păstrat numele de familie după căsătorie, aşa că am fost curioasă cum se numeşte soţul profei, dacă Read More …
Deşi Cristina Bazavan tocmai şi-a dat demisia de la Tabu, avem ocazia să vedem cum arată o zi din viaţa ei ca redactor şef. Aş fi preferat să fie mai lung filmul şi să aud tot ce se vorbeşte în el – trompeta aia urlă prea tare!
Nu ştiu dacă aţi observat, dar în ultimele zile au apărut pe mai multe bloguri articole în care autorii povestesc despre faptele bune pe care le-au făcut. E un lucru bun, zic eu, că parcă prea multă energie negativă „emană” blogosfera românească. Prea suntem nemulţumiţi de tot ce ne înconjoară, iar această stare de fapt Read More …
Oameni care mă inspiră sunt mulţi, din fericire. Cu unul dintre ei m-am şi căsătorit. :) Oameni care se reinventează mereu, care nu se descurajează atunci când viaţa le dă câte o palmă, care au avut de fiecare dată puterea să o ia de la capăt, oricât de rău ar fi fost loviţi. Un om Read More …
Nişte oameni de bine, de fapt un om de bine a avut ideea de a strânge cărţi pe care să le doneze bătrânilor de la azilul din Brănişca, judeţul Hunedoara.
Anul ăsta am stat „ascunsă”, deci nu m-am întâlnit chiar cu toţi oamenii pe care speram să-i revăd sau cunosc. Pe unii doar i-am zărit, cu alţii am stat la o scurtă poveste, alţii m-au tras de mânecă şi aşa mai departe. Per total, a fost bine. Dar să detaliem…
Am rămas în urmă cu relatarea ultimei zile din excursia Redescoperă România, din mai multe motive. Unul ar fi că odată ajunsă în Gara din București, eram cu toate bateriile descărcate: ale mele, ale telefoanelor, a laptopului, așa că nu a mai fost rost de scris pe blog. Apoi, am întâlnit-o, în sfârșit, pe Nedoamna, Read More …