blog my mind
Când eram tânără, citeam reviste. Și ziare, deși întotdeauna m-a deranjat mirosul de metal greu pe care îl degaja hârtia de ziar proaspăt imprimată, plus faptul că toată cerneala aia neagră se transfera pe mâini și antebrațe, făcând cititul ziarului o activitate aproape imposibilă.
Sunt câțiva oameni care, pentru mine, reprezintă mai mult decât niște simple ființe umane. Sunt zei. Dumnezei, dacă vreți.
Sunt deja opt ani și ceva de când scriu pe blogul ăsta. Am avut perioade în care nu aveam chef de nimic, cu atât mai puțin de scris pe blog. Am, din fericire, și perioade în care am chef și spor la scris și asta se vede. În ultima perioadă, am scris o grămadă de Read More …
Se spune că partea dreaptă a creierului este predominantă la persoanele creative, artiști, scriitori, în timp ce partea stângă este cea care dă tonul în cazul persoanelor cu „gândire matematică”, orientate către științele exacte, ingineri ș.a.m.d.. Am făcut tot felul de teste stupide pe net și de cele mai multe ori rezultatele spuneau că sunt Read More …
În general, nu îmi place să mă întorc într-un loc pe care l-am vizitat deja, doar dacă mi-a rămas la inimă sau nu am apucat să îl vizitez „așa cum se cuvine”. În Italia m-am întors pentru că data trecută când am fost, am mers pentru trei nopți și am stat opt, din care nu am Read More …
Astăzi împlinesc 33 de ani. Rotund… :) am zis că nu sunt deja la jumătatea vieții, pentru că femeile din familia mea au obiceiul de a trăi mai mult de 60-66 de ani, iar Sebi mi-a zis că sunt optimistă dacă îmi imaginez că voi trăi 100 de ani. Nu 100, i-am zis, ci 99! Acum… rămâne Read More …
Pe scurt, asta ar fi: zilele astea sunt cam ultimele de toamnă. De câteva luni îmi doresc să merg într-un „city break” la Orăștie și să stau o zi întreagă prin orașul în care am crescut. Nu am reușit, de parcă aș avea un job de 12 ore/zi! Dar de azi, gata, ies din casă cât pot Read More …
De mâncat prostii și dulciuri și mai ales de mâncat la ore nepotrivite am încercat să mă las, nu m-am lăsat de tot de mâncat! Totuși, e atât de greu, încât după primele zile mă simțeam de parcă m-aș fi lăsat de mâncat de tot.
Știți, ca în melodia aia: io am timp, am timp de tăte, am timp de tăte, io am timp, am timp de tăte, cât timp am. Am timp de tăte concursurile, am timp să studiez toate pliantele primite de la supermarket-uri, am timp să adun puncte la diverse promoții. Bani nu prea am, noroc că Read More …
Abia acum, când sunt în mijlocul unui experiment culinaro-dietetic care mă face să conștientizez tot felul de obiceiuri proastea, mi-am dat seama că nu am povestit niciodată pe blog, pe larg, despre dependența de picături de nas. Am fost ani buni dependentă de Rinofug și Bixtonim. Și când zic dependentă, nu exagerez cu nimic. Pantalonii Read More …