blog my mind
Guest post de Cristi Iuhasz. L-am rugat pe Cristi, care e foarte pasionat de dezvoltarea personală și care, deși are 20 și un pic de ani, știe exact ce vrea să facă în viață și lucrează constant ca să ajungă acolo unde își dorește, să îmi dea un răspuns la întrebarea: „Ce faci dacă la aproape 33 Read More …
Gata, începem să ne revenim. Sebastian a condus ca un erou 1.900 de kilometri în cele 8 zile cât am fost plecați. Am dormit în 4 case și deci în 4 paturi diferite, dintre care unul a fost, de fapt, o saltea gonflabilă pentru Sebi și o canapea pentru mine. Nu ne plângem; la cât eram Read More …
Nici nu mai știu de câți ani visez să vin aici. Oricum, de pe vremea când era musai să ai pașaport ca să poți trece granița cu frații noștri di pisti Prut. Iar acum, că se poate trece doar cu buletinul, am profitat, dacă tot umblăm creanga.
Spuneam „Da!” în fața ofițerului stării civile, apoi petreceam la un restaurant căruia nu i-am mai călcat de-atunci pragul, după care plecam într-un fel de săptămână de miere. Nici buletin n u mai aveam, era cu gaură, că tocmai îmi schimbasem numele și noul act de identitate nu a fost gata înainte de a pleca.
M-au furat. Asta îmi venea să strig când am constatat că de la cea mai bună trăgătoare cu pistolul am ajuns doar pe locul al treilea. După care mi-am amintit că m-am dus în poligon ca să mă distrez și nu să-mi măsor c*aiele cu ceilalți participanți.
Le știți – cupa presei la tir, cupa presei la popice, cupa presei la băut bere, la orice. Sunt evenimente organizate pentru ziariști, ca să se mai destindă și ei, săracii, că toată ziua-s pe teren și trag ca salahorii pentru niște salarii de mizerie.
Când plouă, așa cum se întâmplă în Hunedoara încă de aseară, încontinuu, absolut toți hunedorenii care au mașină și trebuie să se ducă undeva se duc undeva cu mașina. Chiar dacă „undeva” înseamnă la colțul blocului, după pâine sau ca să ducă gunoiul.
Dacă tot am intrat în „concediu” forțat, am mers la țară, ca să nu mai pățesc ce-am pățit sâmbăta anterioară și să mă relaxez cu cântec de păsărele și nu de ciori.
Articolul ăsta stă de ceva timp în Drafts, adică ştiam de prin februarie că o să se termine „era Replica” pentru mine, încă de când s-a anunţat „suspendarea activităţii” săptămânalului la care lucrez încontinuu încă din 2007.
Astăzi a „văzut lumina tiparului” şi a fost lansat volumul „Al Doilea Război Mondial – Ultimele mărturii”, care adună, în peste 200 de pagini, 27 de articole publicate în săptămânalul REPLICA.