Tocmai am văzut nişte poze de la o înmormântare şi m-am îngrozit. Femeia fusese bolnavă şi după ce a murit, a mai stat vreo două sau trei zile în spital, la Bucureşti, apoi a fost adusă la Hunedoara. Nu vreau să pun poze pe blog, nu vreau să vă descriu cum arăta. Eu nu am mai fost demult la vreo înmormântare şi nici oameni morţi nu am văzut de multă vreme, dar când o să mor, nu vreau să mă vadă nimeni aşa.
Prin urmare, când o fi să mor, vreau să fiu incinerată. Mi-ar „sta” mult mai bine într-o cutie metalică de la Jacobs, de exemplu :D, decât într-un sicriu descoperit.
Şi-acum vă rog, nu comentaţi că nu e cazul să îmi fac astfel de „planuri” şi să scriu despre chestii macabre. E clar că într-o bună zi o să mor şi io, că nu-i nimeni nemuritor, şi prefer să se ştie exact cum vreau să se procedeze atunci când va fi cazul.
Într-un articol următor, voi scrie şi partea a doua a testamentului. Da’ cum nu am multe de lăsa în urma mea, nu o să fie un post prea lung.
Defapt e mai bine incinerarea,ca apoi ramasitele raman la rude si nu sunt susceptibile profanariilor de morminte ce se intampla pe la noi.
Eu unul vreau ceva in genul asta:
http://en.wikipedia.org/wiki/Viking_funeral
:D
Denisoaica….
Acu ce sa mai zic… daca asta ti-e ultima dorintza iaca ti-om face pe plac… si o sa-ti punem cenusa intr-o cutie de praline HERSHEY’S sa ai si tu o bucurie pe lumea ailalta… daca pe asta ai ratat-o.