Întrucât am trecut deja de venerabila vârstă de 40 de ani, am zis că e momentul să merg într-un concediu prin agenție de turism. Așa zice legea, nu? Ai trecut de o vârstă, trebuie să porți ciorapi la orice încălțăminte și să pleci în concediu pentru care și-au bătut alții capul. La treaba cu ciorapii încă mai lucrez, dar concediul l-am luat în Thassos, o insulă grecească despre care nu știam mai nimic. Cu atât mai bine – am vrut să fiu plăcut surprinsă. Și am fost!
Drumul a cam fost un calvar. Nu am vrut să merg cu avionul, că nu îmi place să fiu căutată și-n… dos de agenții de securitate, drept urmare, am ales transportul cu autocarul. Știi cât faci de la Deva până în Thassos? Cam 24 de ore… Dar a meritat, zău.
Așadar, prima zi am petrecut-o stând în fund, până când am simțit că s-a aplatizat și lipit de scaunul autocarului. Am luat un microbuz de la Deva la Sebeș, apoi un autocar Dacos (super curat, elegant, AC, muzică de la ceva post de radio comercial, dar aproape în surdină), iar la București, de unde ne-a lăsat autocarul am ajuns la locul de întâlnire cu un fel de Uber – toate „aranjate” de agenție (Hello Holidays), nu am plătit nici un leu în plus pentru transport.
Autocarul de Thassos e ceva… special. Prima dată am fost repartizați pe scaune. Aveau o listă cu toate numele și ne-am urcat în ordinea strigării. Odată așezați, unul dintre șoferi ne-a spus ce și cum, apoi ne-a verificat actele de identitate. În sfârșit, când afară deja se întunecase (la 8 PM e noapte în 6 septembrie), am pornit spre Bulgaria. Prima oprire am făcut-o la un fel de popas, Baikal pe numele său, unde muzica orientală întreținea o atmosferă de bodegă, prețurile erau ca de popas turistic, iar intrarea la WC costa 2 lei. Lei românești, da. Cafeaua de la automat: 6 lei. Apa la PET de 1,5: 6 lei. Săpun Rose of Bulgaria: 12 lei. Am cumpărat preventiv un săpun și după ce am dezmorțit un pic articulațiile, am urcat în autocar, de unde mai aveam să cobor la alte benzinării cu rol de popasuri turistice. Chapeau, OMV din Bulgaria, pentru baia curată și cu suficiente cabine. Apoi am mai oprit la un supermarket unde se vindeau detergenți de prin vestul Europei, măsline grecești, halva, tot felul de chestii amestecate. Următoarea oprire a fost direct în portul din care am urcat pe feribot și asta a fost prima interacțiune efectivă cu Grecia.
Transferul cu feribotul a fost în sine o aventură mai mică. Mi-a plăcut foarte mult, în mod deosebit spectacolul pescărușilor care primesc câte ceva de mâncare (plus peștii pe care îi aduc la suprafață uriașele ambarcațiuni), dar și vântul puternic și valurile uriașe. Marea era agitată în ziua aceea, prieteni…
Și am ajuns la hotel. Autocarul ne-a lăsat la câțiva metri de hotel, pe la ora 9 și ceva. Check-in-ul? La 13. 🙄
Ce să și faci, lași bagajele și pleci prin „stațiune”, să îți faci de lucru. Asta a fost o surpriză cam neplăcută, dar eram hotărâtă să nu las nimic să îmi strice concediul.
În prima zi, am încercat doar apa cu degetul. La figurat, că în mare încă n-am intrat cu totul. Piscina de la hotel avea apă „la temperatura camerei”, adică destul de rece, deci nici în asta n-am înotat din prima zi. Dar am fost la plimbare prin Limenas (capitala insulei Thassos) și a fost foarte fain. Atmosferă de vacanță, de mare, dar cumva fără tot bâlciul aferent stațiunilor românești de pe litoral. Asta în ciuda faptului că probabil 40 sau chiar 50 la sută dintre turiștii de pe aleile înguste ale zonei pietonale vorbeau românește.
În cea de-a doua zi, am luat autobuzul din stația Limenas către sătucul Panagia. Așteptările erau moderate: urma să vizităm aici vechea fabrică de ulei de măsline a familiei Sotirelis, dar și să găsim, poate, un loc unde să prânzim. Am avut parte de cea mai faină excursie de o jumătate de zi, în care am descoperit un sătuc turistic superb, cu străzi foarte înguste, case construite din piatră și cu acoperișuri tot din piatră, călărite pe dealurile care se ridică la câteva zeci de metri de la nivelul mării Egee.
Centrul satului Panagia e o piațetă unde se întâlnesc trei străduțe. La marginea cafenelei unde am băut prima și cea mai bună cafea grecească, se găsește o fântână cu apă rece, de izvor, pusă la dispoziția tuturor. Mă gândesc că asta le scade teraselor vânzarea de băuturi, dar pe căldurile de pe insulă, e mai mult decât binevenită. Fabrica veche de ulei de măsline se poate vizita gratuit, iar măslinele pe care le-am cumpărat aici nu seamănă cu nimic din ce am mai mâncat până acum. Uleiul doar l-am gustat la magazin, încă nu am apucat să îmi fac o părere despre el, dar e totuși ulei din măsline culese local, făcut după niște standarde stricte de igienă și de producție. Pe străduțele din Panagia am găsit magazine cu suveniruri locale (multe dintre ele cu adevărat produse local, ceea ce mi-a plăcut nespus), case colorate, turiști curioși și unii care s-au desprins de grupuri că să exploreze pe cont propriu frumusețea locului.
Există în Panagia o grotă (Peștera dragonului), am mers pe o potecă prin pădure până la ea, dar nu am intrat. Mie îmi place afară… Drumul către peșteră a fost și el o mică aventură pe care nu aș repeta-o, mai ales că acum știu ce se află la capăt.
Nimeni nu claxonează în Thassos decât ca să se salute. Sunt câteva treceri de pietoni, mai mult pentru confortul psihic al turiștilor decât pentru altceva. Totul se întâmplă într-un ritm lent, că nu ne grăbește nimeni. Dacă pleacă un feribot, nu-i bai, că vine altul. Cam asta e senzația pe care ți-o lasă oamenii ăștia relaxați, care seara ies obligatoriu pe balcon sau pe „prispa” casei și savurează un vin, o bere (mai rar) sau cine știe ce altceva alaturi de persoana iubită sau de un vecin.
Am văzut în Thassos mii de măslini – sunt efectiv peste tot! -, sute de curmali și de pomi cu rodii, copaci cu flori, arbuști de tot felul. Vegetația este superbă și apa și aerul de pe insulă îi priesc. Roșiile de prin grădinuțele oamenilor sunt încă necoapte (sau poate e a doua recoltă?), ardeii arată bine, curmalele cad pe jos și nimeni nu culege strugurii deja copți. Nimeni în afară de mine hehe.
Până aici, am scris articolul de pe telefon, în timpul călătoriei. Îmi rupeam greu din timp ca să scriu, pentru că erau multe de văzut și de făcut și nu am vrut să stau cu ochii în telefon. De asta nici nu am postat nimic pe Facebook. În schimb, am citit tot felul de idei și recomandări ale altora. Știați că există un grup de Facebook numit Forum Thassos, creat și întreținut de români? Are 160 de mii de membri!
În fiecare zi am făcut între 17.000 și 20.000 de pași, pe unde ne-au dus aceștia. Am mâncat pe malul mării chestii de la un fast food cu burgeri vegetali și cartofi foarte buni, dar am fost și pe la taverne. Efectiv toată ziua ne plimbam, fie la plajă (unde am fost fix de trei ori, că nu e de noi statul la soare și privitul în zare), fie prin port, fie prin sate sau pe la magazine. Seara obligatoriu ieșeam pe aleea pietonală din port, unde ne holbam la suveniruri și produsele locale la prețuri absolut decente, vă spun sincer. La întoarcere, savuram un vinuț pe balconul camerei de hotel, unde filtrele piscinei făceau „valuri” și aveam senzația că e marea la picioarele noastre.
De mult nu am mai fost atât de relaxată. A fost concediul când l-am lăsat pe „trebuie” acasă și am făcut doar ce am simțit. Nu tu program, nu tu ore fixe (excepție făcând autobuzele de întoarcere, care nu sunt foarte dese, totuși), nu tu „trebuie să facem” ceva. A fost minunat și mă bucur că am avut lângă mine un om care nu m-a stresat cu „trebuie” și m-a lăsat să îmi culeg toate smochinele căzute pe jos, să inventariez toate suvenirurile posibile și să miros absolut toate săpunurile de lux din magazinul Olis.
Nu o să încarc blogul cu poze, le-am pus pe Facebook și Instagram și vă las link-urile mai jos, cu promisiunea vagă că într-o bună zi voi lipi și videourile pe care le-am făcut, când și când, cum aveam chef. Nu am avut căldură excesivă, dar tot era cald și nu îți ardea să stai cu telefonul pe sus ca să faci un video în loc să trăiești momentul.
- Album foto Muzeul Folclorului din Theologos
- Album foto cu chestii de prin magazinele grecești
- Album foto cu mâncăruri pe care le-am încercat
- Pe Instagram: stories din Thassos, stories din Panagia, stories de la fabrica Sotirelis.
Va urma (?)
Avem Grecia pe lista scurta, chiar daca nu ne-am decis inca de unde sa incepem. Sunt atatea locuri frumoase de vazut, incat cred ca mi-ar trebui un an sa vizitez toate insulele si sa savurez toate cate intalnesc. Cumva, uite ca ai reusit sa ma faci sa trec Thassos in top 3 locuri de vizitat in Grecia. :)
Am citit cu drag articolul și mă bucur că te-ai telaxat.
In comparatiie cu grecii, turcii, croatii etc noi am putea trai din turism, ca tara, super mega bine. Pacat ca nu se vrea. Si noi alegem de multe ori Grecia, Croatia pentru un concediu fain.