The Duchess

Astăzi am avut „zi scurtă”, adică mult somn şi apoi multă leneveală; aşa fac în fiecare miercuri, pentru că lunea şi marţea lucrez. N-aveam nimic interesant de făcut, deşi îmi tot propun de vreo două săptămâni să fac mărgele din lut, aşa că am văzut filmul The Duchess [imdb].

Mă aşteptam să fie trist, dar nu chiar atât de trist. Keira Knightley este o frumuşică; totuşi, interpretarea ei nu a fost pe măsura aşteptărilor [mele]. O poveste precum cea a Ducesei de Devonshire m-ar fi putut face să plâng, dacă rolul i-ar fi permis Keirei să pară ceva mai umană. Poate că o să fiu înţeleasă greşit, dar dacă aş fi pusă în situaţia ei, parcă aş plânge ceva mai mult, aş trânti uşi, aş sparge chestii. Când ai de ales între o viaţă normală, cu un bărbat care te iubeşte, şi copiii tăi, cele trei fete [trial – adică făcute în aşteptarea băiatului care urmează să-şi moştenească tatăl], încerci să lupţi, te zbaţi şi nu pleci capul, supusă.

În fine, Ducesa era un film pe care trebuia să-l bifez. După el, am început să [re]văd The Mating Habits of the Earthbound Human [imdb]. Cred că ăsta a fost primul film pe care l-am văzut pe calculator, prin 2003. Ţin minte că eu şi colegii mei de la Replica spuneam că-i cel mai grozav film ever. Şi râdeam până ne dureau burţile. Ca o dovadă în plus a faptului că îmbătrânesc, am trecut de jumătatea filmului şi nu am râs decât o singură dată. Ori îmbătrânesc, ori am văzut prea multe comedii bune din 2003 şi până acum.