Timbrul de mediu – câtă grijă are de noi Statul român!

„Не” България! – „Nu” Bulgariei!

Şoferii cu domiciliul în România nu vor mai putea conduce maşini înmatriculate în alte state, inclusiv în Bulgaria, decât pentru o perioadă de 90 de zile şi nu mai mult de trei luni pe an, prevede un proiect de act normativ pentru modificarea legii circulaţiei pe drumurile publice. […] Modificările actului normativ vin în contextul în care, după aderarea României la Uniunea Europeană, numărul autoturismelor înmatriculate în alte state care circulă pe teritoriul României a crescut simţitor, se arată în expunerea de motive a actului normativ de modificare a legii circulaţiei pe drumurile publice. „Fenomenul a devenit mai pregnant în ultimii doi ani, când cetăţenii români au indentificat posibilitatea înmatriculării facile cu costuri mici a autovehiculelor pe numele unor persoane fizice sau juridice în special din Republica Bulgaria”, arată expunerea de motive a actului normativ. [Mediafax]

Nu se întreabă nimeni din guvern de ce au ajuns românii în situaţia de a „identifica posibilitatea înmatriculării facile” în Bulgaria? Nu, pentru că şi cei care fac legile astea ştiu răspunsul: în Bulgaria nu există taxe de înmatriculare care să depăşească valoarea maşinii [în unele cazuri, taxa era de câteva ori mai mare decât valoarea maşinii]. În Bulgaria nu există „timbru de mediu” care să-i defavorizeze pe cei care nu-şi permit maşini noi şi îşi caută în străinătate unele la mâna a doua. Acelaşi timbru de mediu îi favorizează, în schimb, pe românii care aduc din străinătate maşini foarte vechi [având anul de fabricaţie până în 2000], în ideea că acele maşini nu mai au mult de circulat şi deci vor polua mai puţin timp.

Între noi fie vorba, eu tocmai mi-am găsit într-o ţară a Uniunii Europene o astfel de maşină pe care urmează s-o înmatriculez în România şi datorită timbrului de mediu nu mai trebuie să-mi vând un rinichi ca să plătesc taxa de înmatriculare. Nu, scap doar cu „doar câteva sute de euro”. Dacă în locul timbrului de mediu ar fi fost în vigoare taxa de înmatriculare de anul trecut, puteam s-o ţin liniştită în garaj, pentru că m-ar fi costat mult prea mult înmatricularea. 

Bănuiala mea este că producătorii şi importatorii de autovehicule noi au făcut lobby [adică au cam dat şpagă] pentru introducerea acestor taxe aberante. Iar ai noştri, ca brazii, au zis: „Fie! Le băgăm nişte taxe imposibil de mari pentru maşinile vechi de câţiva ani, ca să-i facem să se orienteze către maşinile noi, iar pe amărâţii care nu-şi permit o maşină nouă îi lăsăm să-şi aducă gioarsele Europei şi să le înmatriculeze aici – mai bine să le luăm noi banii decât să şi le înmatriculeze în Bulgaria”.

Aceeaşi taxă, cu altă pălărie

Am stat câteva zeci de minute şi am studiat un ghid cu privire la libera circulaţie a mărfurilor în Uniunea Europeană, pentru că mi s-a părut că taxele imposibil de mari încalcă dreptul cetăţenilor europeni de a folosi bunuri cumpărate din alte ţări ale Uniunii Europene. Sebi a venit la mine într-o pauză de ţigară şi i-am spus că eu asta cred, iar el mi-a zis că de-asta „taxa de înmatriculare” nu se mai numeşte aşa, i-au spus „timbru de mediu”. Şi tot pentru că taxa era oarecum ilegală, cei care au dat statul în judecată au primit înapoi banii daţi pe taxa auto. Super! Dacă aş fi fost mai atentă la ştiri, nu ar mai trebui să caut acum informaţia asta.

Statul român ţine atât de mult la sănătatea noastră şi la aerul pe care îl respirăm, încât nu mai vrea să circule pe drumurile României decât maşini noi, care poluează foarte puţin. Îmi amintesc că am auzit-o pe Rovana Plumb, ministrul Mediului în actualul guvern, spunând de câteva ori „Poluatorul plăteşte”. Culmea e că poluatorul din poveste este maşina relativ nouă, pe care statul nu mai poate pune taxe aberante de înmatriculare. Poluatorul nu este, în viziunea membrilor guvernului, maşina veche de 14 ani, pentru că acea maşină nu va mai circula pe drumurile patriei – şi deci nu va mai polua – mult timp*. Poluatorul este maşina veche de câţiva ani, pentru că în urma înmatriculării acestei maşini, producătorii şi importatorii de autovehicule nu au nici un beneficiu. Ei au nevoie să vândă: acum, nou şi mult!

* Apropo de faptul că Rovana Plumb şi Victor Ponta au insistat că maşinile foarte vechi nu vor mai polua foarte mult timp, dacă citim printre rânduri înţelegem că vor avea ei grijă, în câţiva ani, nu prea mulţi, să revină cu nişte taxe [„timbre”, pentru că timbru sună mai drăgălaş decât taxă] uriaşe care să-i determine pe proprietari să-şi caseze rablele şi să circule cu bicicleta sau pe jos, pentru că mersul pe jos face piciorul frumos, nu?

Un membru al forumului Softpedia zice exact ce gândesc şi eu: „Şi să n-o băgaţi pe aia cu ‘o maşină cu Euro2 din 1998 poluează mai puţin per total pentru că nu mai circula decât 1-2 ani’. Înseamnă că nu ştiţi cât de inventiv şi de persistent e românul. Dacă în vest cu acea maşină s-ar mai fi circulat într-adevăr maxim doi ani, fiţi siguri că la noi, cârpită şi rugată frumos, mai merge minim cinci. Şi atunci cu poluarea cum rămâne?” [de aici]

P.S.: Tot „săpând” pe net, am dat peste informaţia asta: „Pentru maşinile care aparţin corpului diplomatic nu se va plăti timbrul de mediu”. Alea nu poluează, nu-i aşa?

Şoferi stângaci, cu volan pe dreapta

În altă ordine de idei, pe mine, ca şofer [dacă aţi şti de când am vrut să scriu chestia asta!], m-ar interesa mai degrabă să nu mai văd maşini cu volan pe dreapta înmatriculate fără probleme în România. Cred că la câte accidente în care au fost implicate maşinile aduse din Marea Britanie au avut loc, undeva, la un nivel superior, ar trebui să sune un clopoţel. Poate că nu-i bine să-i lăsăm pe toţi inconştienţii să circule cu maşini construite special pentru ţările în care se circulă „în oglindă”, adică pe partea stângă. Volanul pe dreapta este foarte bun atunci când circuli pe partea stângă a şoselei, dar când intri pe un drum „normal”, unde se circulă pe partea dreaptă, să fii şoferul unei maşini dotată cu volan pe partea dreaptă este de fiecare dată o aventură riscantă.

Nu contest că există şoferi atât de buni, încât poţi să-i pui să conducă şi de pe bancheta din spate şi tot se vor descurca mai bine decât mulţi şoferi „de duminică”. Dar nu sunt toţi buni, iar când un şofer mediocru conduce o maşină cu volan pe dreapta şi intră în depăşire ca să scape de TIR-ul din faţa lui, iar din sensul opus vine un alt şofer mediocru cu volan pe dreapta sau un alt TIR sau un biet şofer nevinovat care a avut ghinionul să se afle la locul nepotrivit, în momentul nepotrivit, deja nu mai vorbim despre selecţie naturală.

Habar n-am cât sunt de ieftine maşinile la mâna a doua din Marea Britanie. Mă gândesc că se vând mult mai ieftin decât cele din restul Europei, pentru că sunt greu de condus în orice altă ţară. Dacă aş vedea pe drumurile din România numai janghine englezeşti, aş zice: „Uite, săracii oameni, nici măcar un Logan la mâna a treia nu şi-au permis”; dar văd maşini scumpe spre foarte scumpe, care probabil că în Anglia se vând la preţul la care din restul Europei îţi poţi cumpăra doar o maşină aşa şi-aşa. Românul nostru dornic de aventuri pe patru roţi preferă să se chinuie – şi în acelaşi timp să epateze – într-o maşină de lux cu volanul pe dreapta decât să pară un om normal într-o maşină oarecare, luată la mâna a doua din vestul Europei.

Educaţia rutieră sau cei şapte ani de pe stradă

Şi mi-ar mai plăcea ca în şcoli, „în fabrici şi uzine”, să se facă educaţie rutieră. Nu ştiu dacă se mai face, dar ştiu că până să fac şcoala de şoferi aveam carenţe majore în domeniul rutier. Nu am pretenţia ca un pieton să înveţe indicatoarele rutiere. Vreau, în schimb, ca pietonul să ştie că şoferii nu sunt obligaţi să oprească la trecerea de pietoni dacă el nu a coborât piciorul de pe trotuar. Vreau ca pietonul să ştie care îi sunt drepturile, dar şi obligaţiile.

Vreau ca educaţia rutieră să devină o disciplină obligatorie în şcoli. Copiii nu au neapărată nevoie să studieze religia, pentru că religia nu te omoară dacă traversezi strada neregulamentar [sigur, la înmormântare vei auzi că „aşa a vrut dumnezeu” sau, dacă pietonul inconştient era tânăr: „Domnul l-a luat la el prea repede”], dar lipsa unei minime educaţii rutiere te poate omorî.

foto 1, foto 2 şi foto 3