Despre tincturi, mărturisesc, nu știam prea multe până să mă invite Fares să le descopăr. Cred că tinctura de iod este singura pe care am folosit-o și probabil că este și cea mai cunoscută dintre toate.
Tincturile sunt medicamente lichide obținute prin dizolvarea în alcool a elementelor active dintr-o plantă. Sinceră să fiu, eu credeam că toate sunt pentru uz cutanat, adică se aplică pe piele. M-am înșelat: majoritatea se folosesc pentru uz intern, având efecte dintre cele mai diverse. Fares a lansat o nouă gamă de tincturi, cu mai multă plantă și mai puțin alcool, ceea ce înseamnă că acestea pot fi folosite și de către persoanele care nu vor – sau care nu pot – să ingereze alcool.
Eu am întrebat în jur și oamenii știau, cu aproximație, la ce folosesc tincturile. Se pare că doar eu sunt mai aeriană, but not anymore. Acum știu!
Despre noile tincturi de la Fares și la ce folosesc ele, câteva informații găsiți mai jos. Fares are mai multe tincturi, dar rețeta nouă, cu mai multă plantă și mai puțin alcool, se regăsește în șase tincturi: de pufuliță, de păpădie, de frunze de merișor, de frunze de afin, de valeriană și de gălbenele.
Tinctura de PUFULIȚĂ (Epilobii herba) – asta cred că te vindecă prin drăgălășenie! Cum să te numești pufuliță, cum?
În 1870, Scudder (1829-1894; practician şi profesor în domeniul medical în America) discuta efectele utile pentru sănătate ale pufuliţei. În Europa Centrală şi Estică, Epilobium a fost utilizată cu succes ca moderator hormonal pentru menţinerea sănătăţii bărbaţilor şi pentru efectele benefice asupra sistemului urinar. Substanţa vegetală a arătat în studii ştiinţifice efect benefic în cazul măririi în volum a prostatei şi un efect de reglare a micţiunii. Pufuliţa este utilizată intern pentru reducerea nevoii frecvente de a urina şi a disconfortului asociat cu creşterea în volum a prostatei. Link
Tinctura de PĂPĂDIE (Taraxaci herba) – cine ar fi crezut că o plantă atât de banală poate face atâtea lucruri bune?
Păpădia apare pomenită ca plantă medicinală printre medicii arabi ai Evului Mediu (Avicenna, sec. XI) şi în cărţile medicinale europene clasice din această perioadă (Vollmer sec XIII, Johann von Cube 1488 etc.). Madaus (1938) descrie efectele benefice asupra ficatului, acţiunea sa favorabilă restabilind în multe cazuri funcţionarea normală a acestuia şi, de asemenea, efectul de îmbunătăţire a digestiei grăsimilor şi a tranzitului intestinal, de reducere a flatulenţei, acţiunea benefică asupra sănătăţii pielii pomenind însă şi utilizarea sa în curele de primăvară ca purificator al sângelui. Efectele păpădiei sunt atribuite în prezent acizilor fenolici, flavonoidelor şi mineralelor din compoziţia sa. Link
Tinctura de FRUNZE DE MERIȘOR (Vitis idaeae folium)
Pharmacopoea Rossica, Lipsiae et Soraviae, în 1821, prezintă frunza de merişor ca răcoritoare, antiseptică, utilizată pentru drenarea pietrelor. Evaluările ştiinţifice recente au arătat că frunzele de merişor conţin arbutozidă şi alţi compuşi care ajută la eliminarea microorganismelor potenţial patogene din tractul urinar. Link
Tinctura de FRUNZE DE AFIN (Myrtilli folium)
Afinul este considerat de unii autori ca unul dintre cele mai vechi remedii în istoria medicinei, Hippocrate, Galen şi Plinius cel Bătrân menţionându-l în scrierile lor; afinul şi-a găsit loc şi în cărţile medicale ale Evului Mediu. Studiile recente au arătat că principalul constituent responsabil pentru activitatea de reducere a nivelelor de glucide în sânge este mirtilina. Alte utilizări ale frunzei de afin se datorează efectelor diuretic şi astringent ale taninurilor şi flavonoidelor din compoziţia sa. Link
Tinctura de VALERIANĂ (Valerianae radix)
Valeriana a fost cunoscută încă de medicii antici greci şi romani, fiind apreciată de către Dioscorides în probleme ale somnului cauzate în special de oboseală şi suprasolicitare mentală. Preparatul „Tinctura Valeriana” este prezentat în publicaţii medicale ale secolului XX timpuriu ca fiind cel mai valoros preparat de valeriană produs după Farmacopeea Elveţiană din acea vreme. Köhler, în lucrarea Medizinal-Pflanzen (1887), prezenta valeriana, administrată sub formă de infuzie sau tinctură, ca foarte importantă în probleme de origine nervoasă. Activitatea sa liniştitoare este atribuită astăzi uleiului esenţial şi în special fracţiunii de iridoide (valepotriaţi). Link
Tinctură de GĂLBENELE (Clendulae flos) – Florile astea sunt de-a dreptul miraculoase, no joke!
Preparatul Tinctura Calendulae a fost deja tratat în cărţile medicale ale secolelor XIX-XX precum King’s American Dispensatory (1898) şi The British Pharmaceutical Codex (1911). Publicaţii ştiinţifice recente au raportat efectele protectoare asupra tractului digestiv, stimulente hepato-biliare şi cicatrizante. Link
Voi ce tincturi folosiți (dacă folosiți) și pentru ce? :) Sunt curioasă dacă doar eu eram în beznă în privința acestor medicamente naturale.
Si eu am dat acum o luna, comanda babana la Fares, de tincturi si ceaiuri si chestii pentru imunitate. Am zis sa incep sa o dau asa, pe naturist.
Din pacate, m-am tinut cu sfintenie, de cura, doar 2 saptamani, dupa aia am facut niste analize in saptamana urmatoare si nu am mai luat tratamentul, ca imi era ca afecteaza analizele. Si am uitat sa ma re-apuc. Dar incep din nou, in Septembrie, ca tot vine toamna si trebuie imunitate :)).
am folosit tinctura de ardei iute (de la dacia plant). ma frecam cu ea (diluata dupa instructiuni) pe scalp, ca sa stopez caderea parului. nu a avut nici un rezultat.
Tinctura de propolis o stiu, si o folosesc. Intradevar, pentru uz cutanat. Dar fooooarte eficienta.
Tinctura de papadie si cea de pufulita eu cu siguranta am sa le incerc.
Multumesc
nu am folosit ticturi, dar cunosc persoane care au reusit sa isi imbunatateasca starea sanatatii. Fata de medicamente, ticturile au foarte putine efecte secundare (si asta doar datorita alcoolului pe care il contin) – asa ca nmi se pare firesc sa apelam la natura.
Eu am mai facut extracte in alcool acasa, pentru bucatarie, si mi se pare un mod de conservare valoros.