Tineret, va ordon, treceti oceanul!

Articol scris de Ovi şi publicat în Iaşi Plus

Ordona odata un mare general roman trupelor romane sa treaca Prutul, acum constiinta fiecaruia, sau inconstienta conducatorilor, ordona tinerilor sa treaca oceanul sau in cel mai bun caz frontiera de stat.
Sa faca ce? Sa munceasca pe bani adevarati, la adevarata lor valoare, sa poata fi luati in calculul unei eventuale evolutii profesionale bazata pe realizari si nu pe criterii de vechime, varsta, sau nepotism.
Am ramas surprins de destainuirile pe care mi le-a facut un tanar roman absolvent de informatica, tanar care a lucrat in timpul facultatii si dupa, in firme straine de profil, cu reprezentante in Romania, insa, din nefericire, conduse de aceeasi romani care conduceau inainte CAP-urile, sau cel putin in acelasi mod.
Ce patea omul cu pricina este incredibil, cu toate ca avea un aport important in cadrul firmei, si facea lucrari extrem de importante, meritele sale nu erau contorizate in nume propriu, ci in numele echipei din care facea parte. Cand era vorba ca unul din echipa sa urce pe treptele ierarhice sau sa fie mutat intr-un loc in care se lucra la nivel mai inalt de competitivitate si bineinteles mai bine platit, pe amicul meu il sarea randul mereu.
Atunci s-a hotarat sa dea un interviu la o mare firma de profil de peste ocean si fara sa fie surprins, a fost admis, i s-au rezolvat toate problemele financiare aferente deplasarii peste ocean, i s-a asigurat cazare pe 2 luni pana cand va putea sa-si plateasca singur acestea si a primit o multime de telefoane prin care i se cerea sa confirme cu siguranta ca nu s-a razgandit. De ce oare? Ce grija au americanii astia de noi! Buna treaba!
Cand ne vom da seama ce am pierdut, va fi tarziu, poate prea tarziu nu va fi niciodata, dar cu siguranta vom fi mai saraci.
Argumentele tanarului cu care am stat de vorba, erau clare, si omul are perfecta dreptate sa plece, cu toate ca am incercat sa-i explic ca va fi bine si la noi.
Cu mult bun simt mi-a raspuns ca este convins ca si la noi va fi bine, dar atunci pentru el va fi prea tarziu, va fi batran si copiii pe care spera sa-i aiba ar trebui sa o ia de la inceput, asa cum a facut-o si el odata.
Trist, romanesc si cat se poate de adevarat.