Întrucât programul nu ne permite să luăm prânzul în oraș [de fapt, cred că nici orașul nu ne oferă prea multe posibilități, n-am stat să analizez], eu și colegii de redacție mâncăm care pe unde-apucă.
- Cipri [șefu’ – îi zic așa numai ca să-l enervez, că nu-i place], de exemplu, stă la doi pași de redacție. De fapt, nu-s literalmente doi pași, ci vreo 100, dar își permite să dea o fugă acasă oricând are chef. Chef de mâncare, nu vă mai gândiți la prostii.
- Remus stă în alt oraș. Sunt doar 10 kilometri, dar nu cred că-i este foarte la îndemână să meargă până acasă pentru o masă caldă. O paranteză: noi n-avem un cuvânt pentru englezescul meal? În timp ce în engleză există o diferență între hot meal și hot table, noi n-avem decât masă caldă, care poate însemna obiect de mobilier cald și mâncare caldă…
- Eu și Winnie stăm mai departe de redacție decât Cipri, dar mai aproape decât Remus.
Cam astea ar fi datele problemei. Programul începe, pentru unii dintre noi, destul de târziu, deci varianta unei ore pentru luat prânzul cade, pentru că unii oameni servesc cina la ora la care noi începem să ne încălzim. Toți patru suntem mâncăcioși gurmanzi, deci nu se poate pune problema să mâncăm câte-o Eugenie ca să uităm de foame, pizza comandăm destul de rar și firme de catering nu știu să fie prin Hunedoara.
Rămân două variante de rezolvare a problemei: prima, pe care o aplicăm destul de des, implică sandwich-uri cumpărate de la o sandwicherie non-stop situată destul de aproape de redacție. Cea de-a doua, la care apelăm rar, e una pur ardelenească. N-are rost să v-o descriu, mai bine vedeți în poza de mai jos ce presupune ea.
Trăiască pita [pâinea, pentru orășeni și non-ardeleni] cu slănină afumată intens, slănină afumată mai puțin, două feluri de ceapă, brânză de casă [asta înseamnă brânză adevărată, de la țară, pentru cititorii de la oraș] și boia de ardei iute. Picnic redacțional. Nu vreți să știți cum a mirosit în redacție în ziua aia; sau, dacă vreți să știți [sigur se va găsi un curios], vă invităm la următorul „picnic”. Înainte să se oripileze orășenii uber-manierați, care mănâncă și Snickersu’ cu tacâmuri, mai trebuie să fac o mențiune: în redacția aia nu intră nimeni după ora 19.
Bravo, sa-mi faci tu una ca asta la 3 dimineata.
De unde cumpar eu slanina la ora asta ca mi-ai facut o pofta …
Ups! Nu știu…
Dar voi chiar respectati traditia zonei, de „masa calda” ajunge sa stea peste ziar. :))
Nu sunt eu pofticios de felul meu dar acum m-ai dat pe spate, imi e o pofta maxima si nu stiu de unde as putea sa mananc asa ceva. N-am slanina d’aia buna, ceea ce gasesc la supermarche nu e bun. Vreau si eu :((
Deci, masa e perfectă, dar aş avea un singur lucru de reproşat: poţi încerca ceapa verde :D
P.S. Ziarul de sub face toţi banii. Ăsta e stilul pur ardelenesc :) Mănânci pe ziar şi mai citeşti o ştire.
Măi, eu chiar acuma mă duc să-mi tai slănină. Da’ nu am nici brânză de casă şi nici ceapă roşie. Şi nici ziar. Sentimentul nu va fi acelaşi. Offff…
PS: Doamne, feri-mă, ce bine poate să arate o mâncare atât de periculoasă.
pranz, denisuca, pranz. tu nu pranzesti? :P
Eram convins ca toate comentariile vor fi despre pofta :)) Da, si mie mi-ai facut!
Exista cel putin o firma de catering in Hunedoara. Daca esti interesata iti spun pe YM.
Frumos, dar uite asa ajungi orizontally chalenged
Am uitat să precizez :) tare brişca :D
Ce pofta mi s-a facut!
Ce ma fac??? Mai am 3 luni pana ajung acasa!!! :D