TURIST ACASĂ. Două nopți și două zile la Germisara, în Geoagiu-Băi

Săptămâna trecută am dormit două nopți în Hotelul Germisara, cel mai mare (și cel mai vechi, cred) din stațiunea hunedoreană Geoagiu-Băi. N-am mai dormit în acest hotel de vreo douăzeci de ani, din vremea când Geoagiu-Băi era, pentru mine, o a treia casă. A doua casă era peste tot pe unde aveam neamuri: în Deva, la bunică-mea, la țară la cealaltă bunică sau la Orăștie, la nași. De atunci, hotelul a trecut printr-o transformare uimitoare, care a costat mulți bani. A fost complet renovat și, cumva, a primit patru stele. 

Eu am stat în destul de multe hoteluri de patru stele. Nu o spun ca să mă laud – nu am plătit eu, ci firmele care m-au trimis sau chemat la diverse evenimente. Știu că sunt o mulțime de criterii în funcție de care se acordă stelele hoteliere. Și totuși, dacă m-ai fi teleportat în camera în care am fost cazată, analizând dotările, finisajele și bunătățile din cameră, i-aș fi dat trei stele, cu indulgență.

Greșeala a fost a mea, că m-am dus acolo cu așteptări legate de dotările hotelului. Am văzut de multă vreme imagini cu noul SPA de la Germisara și erau atât de bine făcute, încât eu am trăit cu convingerea că acel SPA este un fel de Therme la scară mai mică. Therme s-a deschis după mulți ani, dar eu așa-mi imaginam că arăta Germisara SPA. Concret, SPA-ul la care turiștii cazați au acces gratuit constă în două piscine, o saună și o sală de sport (fitness). Nu e nimic glamourous. Iar după ce mergi la Aqua Park Arsenal, cred că nici un ștrand/bazin nu ți se mai pare senzațional!

Prima dezamăgire: camera foarte mică. Atât de înghesuită, încât ușa de la birou, care ascunde minibarul, nu se deschide complet. Te descurci, totuși, dar dacă ai ceva de pus la rece, nu e foarte ușor. Balcon nu am avut; ulterior am văzut că este o taxă de balcon cuprinsă între 35 și 82 de euro per sejur. Geamul din cameră era mare, dar doar unul mic se deschidea. Chestie deșteaptă: aerul condiționat nu pornește dacă geamul nu este închis, fiind conectat (cumva) la acesta. Când închizi geamul, se aude un piuit, semn că aparatul de aer condiționat poate fi folosit. Telecomanda, totuși, am primit-o doar când am cerut-o, nu la momentul check-in-ului.

Și dulapul de pe hol era cam înghesuit, dacă țineai ușa deschisă, nu puteai deschide și ușa de la intrare. În baie, cada de duș scârțâia din orice poziție; mă așteptam să se rupă, deși știu de acasă că acele zgomote înseamnă că a fost montată prost. De 17 ani, cada (vana) noastră scârțâie la fel și încă nu s-a rupt, dar mă aștept. În plus, mai era și ca naiba de alunecoasă. Am avut emoții. A doua zi mi-a arătat Sebi covorașul din cauciuc pentru duș, camfulat în spatele WC-ului. Deh, dacă noi, femeile, stăm cu spatele la perete când facem pișu, nu vedem ce-i pe lângă perete. Sau cel puțin eu nu am văzut. Un singur lucru mai bag de vină: coșulețul de rattan (nuiele) din baie era stropit cu o soluție păcătoasă rău, doar l-am atins și nu am reușit nici după 10 minute de spălat pe mâini, cu săpunul meu solid și săpunul lor lichid, să scap de unsoare. ABSOLUT GREȚOS.

Am zis că i-aș fi dat doar trei stele pentru că nu am găsit în baie decât căști pentru duș. Săpunul a fost înlocuit cu săpun lichid „vărsat” într-un dispenser, „vanity kit”-ul lipsea cu desăvârșire, iar trusa de cusut era bine ascunsă în biroul din cameră. Sigur, am avut prosoape și uscător de păr, seif și papuci de casă și halat de baie, dar unde nu ai toate astea?

Bun. Cu toate aceste mici neajunsuri (le spun așa pentru că am avut așteptări mari, mult mai mari!), parcarea hotelului era plină ochi. Și în spate, dar și în față, pe aleea care ducea către intrarea de serviciu (pe unde intră mașinile cu marfă). Am găsit cu greu un loc unde să parchez aproape ilegal, după aia am văzut că în spatele meu am mai parcat vreo cinci amărâți care, la fel ca mine, nu au mai găsit locuri în parcarea „oficială”. O parcare plină înseamnă un hotel plin. La recepție era un du-te – vino constant. Lifturile urcau și coborau întruna. Pe scări, oameni. În restaurant, oameni. Și toată stațiunea părea să fie la fel de vie.

Sebi era nedumerit: totuși, la ce vine lumea aici? „Apa termală” de la ștrand nu e apă termală (sau poate că este?) și nu-i nici caldă ca la Băile Felix, nu ai cine știe ce activități, vii aici doar ca să stai la hotel?

Răspunsul a venit un pic mai târziu. Oamenii vin la Geoagiu-Băi pentru tratament. Am înțeles asta când am văzut că făceam notă discordantă între pensionarii și cuplurile tinere cu câte unul sau doi copii mici. Mulți turiști străini sunt cazați la Germisara. Hotelul cred că era plin, la capacitate, cum zic reporterii de la știri. Cât am stat noi, am văzut un autocar plin care a debarcat turiști vorbitori de limbă germană, de vârsta a treia. M-am întrebat atunci dacă le convine să dea 51 de euro pe o noapte într-o cameră dublă, că nu e un preț chiar mic.

Ei bine, turiștii ăștia străini și români vin la Germisara pentru tratament. Germisara Resort & SPA nu este doar un hotel cu două piscinuțe, ci un hotel cu o bază de tratament serioasă. Pe asta n-o știam de acum 20 de ani, că atunci nu mă interesa deloc ideea de turism medical sau de tratament. Lor li se pun la dispoziție pachete de 5 sau 12 nopți la prețuri cât de cât OK. Dacă iei în calcul și tratamentul, cazarea e un mizilic. Cu atât mai mult cu cât sutele de euro date pe una sau două săptămâni de tratament și binefacere se scad din pensii de mii de euro.

Eu am profitat la maximum de timpul (altfel puțin) petrecut aici și m-am dus de două ori la bălăceală. Sunt, cum spuneam, două bazine, unul cu adâncimea maximă de 90 cm și altul cu adâncimea maximă de 150 cm. Cel mare are apa un pic mai rece, patru țâșnitori unde dacă prinzi loc plutești pe bule de apă și doi „robineți” care pornesc rar, dar când pornesc, te masează puternic pe umeri, dacă ai norocul să prinzi un loc. Eu am avut noroc. Piscina nu este pustie nici la ora 8, când se deschide, și nici la 21, când se închide.

Piscina mică este ceva mai întinsă și are un fel de băncuță acoperită cu același mozaic, ca să stai în fund și să te bucuri de cele 34-36 de grade Celsius și, desigur, de beneficiile apei termale. Timpul recomandat este de minimum 15 minute și maximum 40 de minute. Am stat 40. De două ori. Am intrat și în sauna uscată, acolo temperatura maximă e de 60 de grade Celsius și e fain că nu transpiri chiar în halul în care transpiri în sauna umedă. Cu toate că zona de piscine este foarte curată și se vede că a fost renovată de curând, probabil chiar înainte de începerea sezonului estival, nu e nimic ieșit din comun sau super luxos aici. Doar două piscine cu apă caldă și curățenie. Mi-a plăcut mozaicul mic, l-am mai văzut și pe la Felix și pe la Arsenal, e foarte drăguț.

Despre restaurantul hotelului Germisara nu știu a vă spune multe, pentru că am mâncat doar două mic dejunuri acolo. Anul trecut pe vremea asta am luat cina împreună cu cei de la Fares, anul ăsta am adormit ca eroina la ora 21. Am mâncat, în prima zi, la o terasă din stațiune, un loc ce părea fără pretenții, din difuzoare se auzea „Rău mă dor ochii, mă dor” când ne-am decis să poposim acolo. Berea era 5-6 lei, apoi ne-am zis că merge și niște mâncare pe lângă berea aia. Am dat 40 de lei pe două cefe și două porții de cartofi prăjiți; probabil că ieșeam mai ieftin dacă mâncam la restaurantul hotelului, dar nu a fost nimic plănuit, am zis Hai s ăne așezăm aici, să ne răcorim, apoi ni s-a făcut foame și one thing led to another. Ah, și am plătit și pâinea pe care n-o cerusem, patru felii din coșul de pâine s-au transformat în șase felii pe nota de plată. Deci nu vă recomandăm Bodega Dacilor cu a sa Terasa Dacilor. Doar pare și este bodegă, prețurile sunt cam de restaurant.

Revenind la Germisara: micul dejun este foarte bogat, aici chiar s-au văzut cele patru stele. Ai destule opțiuni, de la cârnăciori, omletă, papară, ciuperci, ouă fierte în forme de brioșe, salată de vinete, vreo patru tipuri de brânzeturi, trei tipuri de mezeluri (cold cuts), legume, fructe, muesli, dulceață, pâine prăjită, ceai, cafea, apă, suc. Te poți sătura bine de tot aici, iar mâncarea este foarte bună. Efectiv n-ai ce să-i bagi de vină.

Ca fapt divers, întrucât am adormit ca eroii înainte să apună soarele, dimineața ne-am trezit atât de devreme, încât a trebuit să AȘTEPTĂM să se facă ora la care începea servirea micului dejun. Ora respectivă era 8, dacă vă vine să credeți. În alte vremuri, când stăteam la hotel ne gândeam cu groază că nu avem cum să ne trezim și să fim apți să coborâm din cameră la ora 10:30 – 11, când se termina cu servirea micului dejun! Alături de noi mai erau bătrâneii din Germania și Franța, dar și câteva familii cu copii mici. Majoritatea bărbaților veniți în stațiune aveau, la micul dejun, tricouri polo. Inclusiv al meu. Nu știu de ce.

Am citit câteva păreri ale turiștilor și mi-am dat seama că oamenii nu au foarte multe pretenții de la un hotel, fie el chiar și unul de patru stele. Un turist s-a arătat mulțumit de faptul că avea săpun la discreție în dozatoarele din baie, de tacâmurile și fețele de masă super curate și de amabilitatea personalului, inclusiv de faptul că personalul din zona de tratament s-a comportat exemplar, „fără a fi nevoie de acordarea de atenții”. Adică să te bucuri că nu ți se cere șpagă într-un sejur plătit, wtf?! Și nu e singurul turist mulțumit de niște condiții banale. Probabil sunt prea multe hoteluri care nu au nici aceste minime dotări și odată ce ți-ai făcut rezervarea și te-ai cazat, n-ai încotro, trebuie să plătești, chiar dacă, poate, SPA-ul nu arată ca în poze/pliant.

La ștrand (Băile Daco-Romane) nu am apucat să mergem. Vă pot spune că intrarea costă 20 de lei, programul este zilnic de la 9 la 18. Pentru copiii între 3 și 13 ani, intrarea costă 15 lei, închirierea unei cabine de schimb este 5 lei.

Cumpără-ți acum online un costum de baie de pe Astratex.ro!

Ce altceva mai poți face în Geoagiu-Băi?

Poți vizita Cascada Clocota, este un drum de câteva minute din centrul stațiunii, ajungi, o admiri, te pozezi și cam asta e tot. Mai poți face baie, aparent doar până la ora 18. La un moment dat se va deschide și clubul Tarabostes, unde vor merge tinerii din județ (câțiva dintre ei vor conduce beți înapoi și vor muri pe drum, sunt cinică, dar se întâmplă an de an); clubul funcționează în weekend.

De asemenea, te poți plimba prin stațiune. Între Germisara și ștrand a apărut o pădure pe care nu mi-o amintesc din tinerețe. Seara e destul de răcoare, ceea ce poate fi un lucru bun, mai ales după căldura de peste zi. În fața ștrandului sunt căsuțe care vând tot felul de lucruri, de la accesorii pentru baie la mâncare. În rest, la Hotelul Diana, situat vizavi de Germisara, este program cu muzică live în fiecare seară. Nu sunt manele, ci muzică populară. Se aude în camerele de la Germisara, chiar și cu geamul închis. Oameni petrecăreți, ce vreți!?

Poze de la Geoagiu-Băi