Weekend-ul trecut (inclusiv luni, hehe) l-am petrecut în minunatul târg al Ieșilor, ca turist. De obicei mergeam cu treabă, în vizite scurte, în trecere în drum spre alte destinații (vezi concediul „fără destinație” de acum doi ani). I-am tot zis eu lui Sebi că trebuie să mă ducă la un muzeu, ceva, ca să nu merg de atâtea ori la Iași și să nu pot spune că m-am culturalizat. Așa că m-a dus peste tot.
În prima zi, ne-a plouat de naiba ne-a luat. Dar știam că urmează să plouă și ne-am echipat corespunzător. Adică ne-am luat bocanci în picioare, că doar nu era să mergem prin ploaie în adidași sau pantaloni scurți, cum am văzut că fac unii localnici. :) Bocancii ne-au îngreunat puțin mersul, ne-au cauzat și febră musculară, dar nimic nu ne-a oprit. Ne-am plimbat, am văzut Sala pașilor pierduți (Galeria de Fresce Sabin Bălașa) de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, am intrat într-o cafenea cu un design superb (Tago), am încercat să vizităm muzeul de științe naturale, despre care Sebi mi-a tot povestit, dar am aflat că e închis încă din 2013 din cauza stării șubrede a clădirii care îl găzduiește. Eh, asta e, poate se deschide până merg eu data viitoare!
Am vizitat, în schimb, Muzeul Unirii, unde a locuit Alexandru Ioan Cuza. Ne-am plimbat prin saloanele lui micuțe (cu mobilier micuț, pentru că nu erau foarte înalți) și ne-am adus aminte de Palazzo Pitti. Italienii aveau *ceva* mai multe camere…
VIDEO: Vizită în Iași, ziua 1
Am reușit, pentru prima dată în aproape 10 ani de când merg la Iași, să intru în Palatul Culturii. Era mereu acolo, măgăoaia aia de clădire, în reparații de când o știu eu, cu tablă în loc de țiglă, fără fundație, dar eu nu puteam să intru. Niciodată. Nici măcar o dată în aproape zece ani. Este foarte frustrant, când știi că e clădirea reprezentativă a Iașului, când lipit de ea s-a construit un mic oraș-mall (Palas Mall), să nu poți vizita clădirea cu pricina. De data asta, am reușit. Ba, am vizitat-o de nu s-a văzut, adică am urcat și în turnul cu ceas, am văzut și mai ales auzit ceasul din interior. Este vorba despre ceasul care, la fiecare oră fixă, cântă Hora Unirii. Are un mecanism cât un autoturism, care include un microfon ce preia melodia și o transmite mai departe în oraș (noi am auzit live-ul la Primărie, adică la câteva sute de metri distanță, se auzea prost tare și distorsionat).
Tot în Palatul Culturii sunt cel puțin patru expoziții (atâtea erau când am fost noi) ce pot fi vizitate, una dintre ele fiind Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”. Cam dezamăgitor, nu știu de ce mă așteptam să fie mai mult decât o colecție de exponate și de ce mi-am imaginat că voi vedea măcar un instrument în funcțiune. N-am avut noroc.
VIDEO: Vizită în Iași, ziua 2
În cea de-a treia zi, am umblat prin toate magazinele din Palas Mall, până mi-au intrat picioarele în fund. Am zis că poate așa grăbesc operațiunea bancară, că așteptam să îmi intre niște bani în cont. Au intrat după ce am ajuns acasă, dar a fost mai bine așa.
Palas este un fel de stat în stat. Iulian Dascălu a construit acolo un mic oraș în orașul Iași. Sunt băncuțe, este gazon, pavaje, fântâni arteziene etc. Am mai scris aici despre minune, am pus și poze, ce să mai zic… dacă ar exista câte un Palas în fiecare oraș, orașele din jurul lor ar fi pustii. Ne-am duce acasă doar pentru a dormi!
Per total, dacă până acum Iașul mi-a părut un oraș aglomerat, murdar, haotic, cu străzi pline de gropi și trafic infernal, de data asta l-am regăsit mult mai calm, mai curat, mai aerisit și parcă mai prietenos. Poate și din cauză că acum nu m-am grăbit și am putut să îmi fac de cap, vizitând aproape tot ce am vrut să vizitez. Da, am fost și „acasă” la sfânta Parascheva. Era o coadă de vreo 20 de persoane, dacă stăteam câteva minute puteam să ajung să o văd și eventual să iau ceva germeni de la oamenii care au atins-o. N-am stat, că nu sunt fană. Dar erau oameni și continuau să vină…
Poze am pus pe Facebook: