Acum, că ne-am lămurit dacă sunt bloggeriţă sau nevastă de blogger, vreau să răspund la două comentarii apărute pe un blog roz.
- Bogdana
December 14, 2011 23:22:59
@simona, nu te mai intreba de ce Denisa nu moare de gatul visului, ea ca si femeie pentru ca vei avea surprize. Anul trecut doamna infiera mamele si tot ce tine de ele, si cand s-a simtit depasita de situatie a pasat totul sotului ei […]
Poate vă întrebaţi de ce se discută despre mine pe un blog roz? Cu ce am greşit? Păi, am intervenit cu un comentariu decent pertinent acolo unde soţul meu, bloggerul Visurât, era făcut în toate felurile pentru un articol pe care l-a scris zilele trecute. N-a făcut-o el pentru că era plecat din ţară, aşa că m-a lăsat pe mine in charge.
Doamna Bogdana îşi aminteşte ea ceva, dar nu e foarte sigură ce. N-am pretenţia să îmi înveţe nimeni articolele pe de rost, aşa că o ajut cu un link. Citiţi-l şi voi şi spuneţi-mi dacă în articolul cu pricina am înfierat mamele şi tot ce ţine de ele sau doar le-am criticat pe acele femei care-şi fac o carieră din creşterea copiilor pe banii statului – deci şi pe banii mei. Gândiţi-vă două minute şi spuneţi-mi cu mâna pe inimă că nu cunoaşteţi nici măcar o femeie care să fi făcut doi copii unul după altul, primind astfel un concediu de patru ani şi indemnizaţii babane de la statul român.
Nu m-am simţit deloc depăştită de situaţie, dar sunt de părere că fiecare subiect pe care l-am scris pe blog îşi are propriul „termen de valabilitate”. Câte zile să tot dezbatem pe tema mamelor care fac copii pentru alocaţie? Cât s-o mai lungim? Iar dacă Sebi a considerat că mai are ceva de spus pe tema respectivă, asta nu înseamnă că m-am simţit eu depăşită de situaţie.
Ar trebui s-o întreb pe Bogdana dacă aşa se procedează în familia ei, dacă atunci când se simte „depăşită” de o discuţie, îl scoate pe soţul ei la înaintare. La noi nu e aşa, fiecare îşi vede de propriile „războaie”. Pe blogul meu nu încep o discuţie dacă nu sunt sigură că o pot duce la bun sfârşit.
- cruela de vila
December 15, 2011 00:04:05
denisa: daca chiar iti pasa( timpul trecut; n-am diacritice) de sotul tau, nu-l lasai sa se faca ” de litera 3″ in halul asta;iar daca n-ai atata trecere in fata lui, incat sa “plece urechea” la sfaturile tale…no comment!
O să mă fac că n-am sesizat jignirea fină din acest comentariu şi o să comentez un singur lucru: am spus-o şi în articolul anterior, o repet: nimeni nu intervine în politica editorială a blogului meu, aşa că nici eu nu îi spun lui Visurât ce să scrie sau ce să nu scrie.
Nu, nu o să dau link către blogul roz, pentru că în general prefer să nu le recomand şi altora locurile în care sunt tratată urât. Dacă le permiţi altora să mă înjure în sufrageria ta, înseamnă că eşti de acord cu ei.
Iara o luam de la capat cu chestia mame? Credeam ca s-a inteles. Si de unde pana unde ii spui persoanei cu care esti casatorita bah esti un bou nu scrie articolul asta ca asa zic eu ca e mai bine? Oare a disparut individualitatea in cuplu? Nu mai poti gandi ceva daca celalalt nu e de acord? Scuze de greseli si lipsa punctuatiei dar intru in metrou si nu mai e semnal si dupa uit ce vroiam sa spun
Dragut. Frumoasa incercare. De ce nu spui adevarul, ca Petrom s-a disociat de blogul sotului tau?
http://gulaschsuppe.wordpress.com/2011/12/12/intrebare-catre-petrom-romania/
Blogul roz ti-a lasat comentariul. In fond, e parerea ta, nu tu ai scris articolul, nu esti cu nimic raspunzatoare chiar daca e sotul tau, doar nu-i spui tu ce sa scrie.
Dar de ce nu esti tu corecta?…asta nu inteleg.
Gabriela, ştiu că e greu să înţelegi, dar fă un efort: Petrom a sponsorizat proiectul „Redescoperă România pe 2 roţi”. Proiectul s-a desfăşurat în vara acestui an şi s-a încheiat în luna august. Pe durata excursiei prin ţară, Sebi şi-a personalizat blogul – backgroundul, mai exact – cu o imagine pe care o poate descărca oricine de aici. Imaginea a rămas acolo, 1. din comoditate şi 2. pentru că lui Sebi i-a plăcut cum arăta blogul lui astfel personalizat.
E normal, ca PR de companie, ca atunci când „simţi” un scandal în care nu ai ce căuta, să nu vrei să fii implicat. Şi eu aş fi procedat la fel, dacă aş fi fost în locul celor de la Petrom.
Pricepi? Sau adevărul este cel pe care crezi tu că îl deţii?
Pricep foarte bine.
Nu era o reclama platita, ok. Dar chiar in comentariul tau citat pe acest articol ai spus ca TU ai scos backgroundul ptr ca asa ai vrut. Nu ai spus ca ati fost rugati chiar de Petrom sa o faceti. Tu ai vrut sa-l scoti chiar acum, dupa ce a pornit scandalul.
Am inteles bine?
Voi, sotii Bargau, sunteti fenomenali. Cred ca ati prefera sa scrieti inca o saptamana pe ambele bloguri tot felul de rasuciri ale oricarui detaliu nesemnificativ, decat sa va opriti o secunda si sa spuneti: ”bai, poate am gresit, poate am exagerat, poate…”
Avea dreptate Marin Preda, cand spunea ”conştiinţa noastră este adesea atît de blindată încît poţi să tragi şi cu tunul în ea şi nu se clinteşte”.
PACAT!
Exact. Justifica rautatea prin teorii nefondate si minciuni. Cei mai fenomenali :)
Denisa, te rog sa-ți iei câteva minute din timpul tau si sa citește ce scriu eu aici. Dacă e posibil, of course!
Jur ca habar nu am de la ce a început totul, dar te simt trista, si asta nu este ok. Ca un outsider la toate mizeriile românești, vreau doar sa-mi spun si eu off-ul după ce am citit ultimele tale posturi.
Citesc blogul tau si a lu’ Sebi de ceva vreme, si cred ca ești a straight forward person. De asta si nedumerirea mea. Atâta timp cât ați scris exact ceea ce ați gândit, nu vad motivul pentru scuze. Niciodată nu veți mulțumi pe toată lumea, mereu vor exista carcotasi, in special in climatul românesc actual. Climat virusat, in umila mea părere. If it matters, sunt total de acord cu ce ai scris despre mamele pe banda rulanta din Ro. Ele exista peste tot in lume, așa ca nu vad supararea. Dacă am învățat ceva de la americanii astia grasi si prosti( romanian stereotype) este ca we agree to disagree. Restul este doar can-can. Asa ca rogu-te nu pune la suflet, sunt o gramada de oameni frustrati, sour, unhappy etc. cu mult timp liber. Si te rog eu mult de tot, nu te mai scuza in fata tuturor pentru ceva ce ai scris din convingere. Take care!
Just my 2 cents.
”Atâta timp cât ați scris exact ceea ce ați gândit, nu vad motivul pentru scuze”. Daca Sebastian si Denisa ar fi vorbit despre anemone, planete, ciocolata cu rom sau despre pantofii Louboutin, puteau spune orice au gandit, fara probleme, ”we would have agreed to disagree” . Nicio suparare.
Dar cand este vorba despre viata unui copil, cuvantul scris trebuie folosit cu responsabilitate. Restul e can-can.
Ceva insa ma face sa cred ca nu prea poti fi obiectiva: nu cumva esti ruda (apropiata) cu Denisa?
Eu nu sunt ruda cu Denisa, nici macar n-o cunosc, dar cred ca daca imi permite, va bag undeva pe voi astia care aveti impresia ca existenta unui copil in viata unui cuplu ii sanctifica pe parinti. Eu am dreptul sa imi pun intrebari cand ceva pare dubios, ceea ce si Sebi a facut. De multe ori nu sunt de aceeasi parere cu el, dar asta nu inseamna ca am dreptul sa jignesc. Mai ales ca el nu a jignit pe nimeni, el a pus o intrebare. Si daca toata lumea care te contrazice ai impresia ca e inrudita, screw that, m-am plictisit sa vad lumea cum se balacareste, te bag undeva si pe tine. Nu e un obicei al meu sa ma pierd cu firea, dar dupa ce am citit comentariile de pe toate site-urile pe tema asta, asa simt, ca vreau sa va bag undeva pe toti cei incuiati. Daca vrei sa te lamuresti in privinta lipsei gradelor de rudenie, mailul meu e nykolle_marry.
Nico puiule, sa spui despre cineva ca e fura, e sau nu jignire?( mai ales cand nu ai dovezi care sa sustina afirmatia?)
Toata situatia e un pic aiurea. Multa lume n-a inteles scopul articolului publicat luni. Din punctul meu de vedere e absurd sa numesti bogat pe cineva care abia castiga 1000 euro pe luna, iar din banii astia trebuie sa intretina o familie de 3 oameni. Iar terenurile pe care le are sunt extrem de greu de vandut, mai ales ca e unul in coproprietate. Deci toata treaba a parut ca un fel de sabotaj si de aia s-au incins in asa hal spiritele de s-a ajuns la jigniri. E regretabil ca s-a ajuns la asa ceva, mai ales ca nu se stie ce impact va avea toata treaba asupra donatiilor.
@Nico: Visurat NU a pus intrebari.
denisa: ma simt flatata! multumesc!:)
e prima oara cand ajung pe blogul tau!
promit sa nu revin!
Se pare ca nu mai are omu’ voie sa scrie si sa faca pe blogul lui ce vrea. Nu cred ca visurat a influentat foarte tare campania de donatii, nu cred ca acel copil merita sa moara dar ca el sunt mii in lumea asta si sunt convinsa ca la fel de iubiti sunt si copii aia. Ca or avea ca n-or avea averile lu’ peste este sau nu relevant depinde de care baricada te aflii da cand taicasu a invartit niste chestii pe la declaratile alea de avere a vandut, a plecat, a venit, el singur cumva pe undeva s-a discreditat…. Parerea mea. Oricum singura mare vinovata este societatea romanesca putreda pana in maduva si acum astia care o sa sariti de fund in sus va spun atat sa va fereasca D-zeu sa vedeti culoarele la Great ORmond Street pentru ca nu stiti cu adevarat ce e aia suferinta unui copil pana nu ati ajuns pe acolo si parintii de aia s-au facut parinti sa indure si sa rabde si sa o i-a de la capat pana cand reusesc pt copilul lor. Ei au ales nu altcineva.
@Luminita: poate ca mizeria de saptamana asta nu a influentat donatiile. Dar stii care-i treaba? Nu se va sti niciodata sigur daca toata treaba asta a avut vreo influenta.
Si daca 2 oameni anume mai au macar un strop de constiinta, gandul asta ar trebui sa nu-i lase sa doarma noaptea mult timp de-acum inainte.
@ Dan Petre: când spui ceea ce gândești, poți vorbi despre orice. D’asta se numește părere, si D’asta God ne-a dat liberul arbitru.
Anyway multumesc ca mi-ai citit blogul! Poate, poate se prinde si de tine, tinere nationalist( orice ar fi insemnand asta) puțin din respectul si consideratia pe care am găsit-o in societatea americană. Si mai știi ceva, as prefera-o oricând pe Denisa ca ruda in detrimentul a câtorva din rudele mele Lol. Si încă ceva ce ar trebui sa inveti, dacă te pretinzi nationalist SI crestin: ” I may not agree with what you say, but I will die fighting for your right to say it”. BTW stii ce zi e azi? E ziua cand s-a murit pe treptele catedralei din Timișoara, ca Denisa si oricine din Ro sa aibă dreptul de-a spune ce vrea. Se aude, tinere nationalist?
@Nico: Mi se pare mie, sau tocmai m-ai injurat de mama? Ok, sa-ti fie de bine, dar nu mai pretinde ca tu nu jignesti. Acum daca tot te-ai descarcat si ai aruncat cu ”maro” (ca tot ii plac Denisei jocurile de cuvinte), poti sa si demonstrezi unde i-am ”sanctificat” eu pe parinti? Si, mai util, poti demonstra ca sunt niste odiosi care din banii virati de noi traiesc in huzur? Eu nu am gasit nicio dovada in acest sens si crede-ma ca am cautat-o inainte de a dona. Mama copilului spune asa: ”M-am tuns scurt, baieteste, ca sa nu mai dau banii pe vopsea. Pentru ca de cand l-am nascut pe Bibi am albit ca o baba. Sunt membra activa pe forumul desprecopii.com si membrii de acolo stiu ca mi-am vandut la licitatie si hainele, cartile si bijuteriile. Tot ce era de valoare, mai putin verigheta.Acesta e luxul in care traiesc eu.”
@ Diana: Recunosc, am facut o presupunere gresita. Am crezut din numele blogului tau ca te numesti Lala, ca si Denisa inainte de casatorie. MEA CULPA! Vezi ce usor se poate insela un om, cu ”dovezi” gasite si interpretate de pe net? Te rog insa nu adu America in discutie. Si-a pierdut demult credibilitatea, mintind o lume intreaga in 2003 (iti recomand filmele lui Michael Moore). Si mai mult, te rog NU târî eroii Revolutiei intr-o discutie atat de imunda. Nu stii ce-ar gandi fiecare despre subiectul in cauza. Eu cred ca oamenii aceia au murit pentru libertatea de a VORBI, nu de a ”trancani”, ”calomnia”, etc.
Acum tuturor celor care cred ca toti care-l sustinem pe Bibi mergem ca orbii inainte, le dau o tema de gandire: pe de o parte avem afirmatiile lui Sebastian Bargau despre starea financiara buna a parintilor lui Bibi (articolul ”Saracul om bogat” pe ”vis urat”), pe de alta parte avem pozele casei de paianta si ale barcute scoase la vanzare de nu stiu cand (articolul ”Cand bloggerii se joaca de-a Dumnezeu” pe Catavencii) si strigatul mamei cu parul scurt si alb (Pe blogul ”viatacudba”, articolul ”Daca nu poti face un bine, nu-i impiedica pe altii sa o faca”) Cititi o data, cititi de doua ori si credeti ce vreti. Eu mi-as fi dori sa aiba dreptate Bargau: ca totul e doar o mare minciuna si un ‘’vis urat’’ si de fapt COPILASUL ALA E SANATOS!
Am sa ma opresc aici. Campania pentru Bibi trebuia sa scoata din oameni ce e mai bun. Si da, am vazut multi oameni foarte buni. Dar am vazut si 2 oameni care prefera sa mearga pana-n panzele albe, rasucind o declaratie de avere pe toate partile, decat sa se opreasca si sa spuna ”bai, POATE am gresit”. Si multi-multi altii tinandu-le isonul. Ma simt obosit sufleteste si dezarmat in fata atator energii cheltuite in reversari de aroganta, autosuficienta, indiferentam rautate…
De aceea am sa ma retrag din ”lupta”. Ar fi bine insa sa nu uite cei care se cred azi ”victoriosi”: ”pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in Ziua Judecatii” (Matei, 12:36). Fie de credem, fie de nu.
Sanatate tuturor: trupeasca, dar mai ales sufleteasca!
DOAMNE-AJUTA, BIBI! EU CRED CA VEI REUSI!
„Campania pentru Bibi trebuia sa scoata din oameni ce e mai bun.”
…de ce?
Sincer,e o intrebare legitima,sunt incapabil sa inteleg , o lamurire ar fi binevenita.
Mai omu’ a pus niste intrebari, la care a primit sau nu raspuns ce e asa inuman in faza asta? Si dc te gandesti la mizeriile care se intampla in Ro nu cred ca e chiar asa de condamnat .din cate am inteles eu din postarile lui omu’ e pragmatic nu crede pana nu vede, e sau nu dreptul lui? Poate a gresit poate nu, nu vreau eu sa judec dar cred ca atata lucru a mai ramas in tara aia: oameni care intreaba…. Bai de ce e asa si nu e asa?
@Luminitza, el nu a intrebat. El a acuzat. Si a luat si la misto – insusi titlul textului aluia e un argument in acest sens.
Pe de alta parte, cum interpretezi tu faptul ca a ales sa publice in chiar prima zi din singura saptamana cand se putea dona prin sms-uri? Mor de curiozitate. Si te conjur, nu-mi spune ca a fost o coincidenta.
Ingrid eu cred ca nu a ales intamplator ziua… Din cate am vazut eu e baiat intelligent, cred ca a vrut sa atraga atentia asupra unor aspecte. Visurat stie cat e de citit si nu cred ca face el greseli asa majore da na teoria conspiratiei exista la price colt, numai sa o cauti.
Denisa, in State o nastere costa cam 14.000 de dolari. Nu am gresit cifrele. Nastere normala, cu epidurala, fara complicatii. Asigurarile platesc majoritatea chestiilor (bun, platesti asigurari de te cracanezi), platesti si tu ceva ca e cu co-plata.
Daca e nastere normala, ai 6 saptamani de la lucru, daca e cezariana, ai 8. 28 de saptamani poti lua de la job, FARA PLATA, doar cu posibilitatea de a nu pierde jobul.
NU concedii maternale. NU alocatie, nu nimic.
Si nu a crapat nimeni.
Da, Dojo, ştiu, că am neamuri în US care au născut şi la aniversarea de doi ani a copilului încă mai plăteau factura de la spital.
Da’ no, ştii cum îi, noi ne-am obişnuit să ni se dea, să ni se facă etc. Din fericire, orice învăţ are şi dezvăţ.
În acelasi timp, foarte multe dintre femeile din SUA stau acasă toată viața, grijind casa si copiii, fără o profesiune a lor, tocmai din motive precum lipsa concediile de maternitate, grădinițe scumpe si alte alea. În plus, în SUA nu sunt probleme cu natalitatea. Asa că ce rost are să comparăm mere cu pere? Dacă în SUA se întâmplă o anumită chestie nu înseamnă că e normală, dezirabilă sau de copiat.
Deea, ce mai importanta invatatura din SUA pentru noi, ca tot am stat 12 luni a fost ATITUDINEA. Despre asta vorbesc aici. Diferenta intre ‘eu pot, eu fac’ si ‘sa-mi dea statul’.
Noi suntem obisnuiti sa stam cu mana intinsa. Sa ne lamentam, sa asteptam sa ne dea statul bani, concedii, ajutor.
Daca vrei sa faci copil, IL FACI. Punct. Nu astepti sa ti se dea si sa ti se faca. Aici bat.
Si da, ar fi dezirabila o chestie similara, pentru ca ne-ar pune niscaiva foc sub fese. Sunt chestii nasoale si la ei, slava alui de sus, ca au cretinii lor, dar in general nu este atitudinea asta de cersetor, pe care noi o cultivam din tata in fiu.
Dojo, am călătorit în SUA de multe ori. Trei sferturi din familia mea locuieste acolo. Si am constatat că famillile cu trei, patru sau cinci copii nu sunt iesite din comun, sunt mai degrabă media, sau regula. Ei nu au o porblemă demografică, nu nuami că se nasc copii, dar si emigrează tineri. La noi în schimb NU se nasc copii într-un ritm firesc, sănătos – eu cunosc foarte puține familii cu mai mult de un copil sau doi – si studii serioase spun că în 30 de ani vom avea mari probleme cu îmbătrânirea populației. Asa că mi se pare foarte firesc ca statul să acorde forme de sprijin, cum ar fi concediul plătit de un an sau de doi. Chiar dacă ție ți se pare nedrept sau prea mult, politica aceasta e totusi logică si justificată.
@Denisa – tie ti se pare normal ca cineva sa acuze cum a facut Sebastian (parafrazez): „ar trebui sa vanda lucrurile pe care le are in loc sa apeleze la mila publica” in conditiile in care lucrurile respective sunt puse la vanzare de mult timp?
@Denisuca: Un pic off-topic fata de subiectul acestei postari, dar on-topic cu problema de fond care v-a facut celebri (eu una nu auzisem de voi doi pana la ”cazul Bibi”).
Pe scurt datele pe care le detin (la o prima vedere) sunt urmatoare: sotul Dvs. scrie un articol f. slab documentat si tendentios, in care sugereaza ca tatal copilului bolnav este un nemernic care baga mana in banul public, posesor de proprietati si yacht, diminnad astfel serios sansele micutului de a primi donatii. Ulterior se demonstreaza ca proprietatile detinute nu fac doua parale (si ca oricum sunt scoase la vanzare de hat) iar ca marele profit al firmei trecuta pe ”numele consoartei” nu ajunge nici ajunge pentru o jumatate de saptamana de spitalizare din Israel.
Ei bine, desi ar fi momentul unei retracatari sau macar a unor scuze, acestea intarzie sa apara. Cat de mare este mandria voastra? Chiar sunteti detinatorii adevarului absolut?
Probabil veti spune: e blogul meu, scriu ce vreau eu pe el. Da, dar numai ca nu este un bog oarecare – uitati ca influentati, prin numarul mare de cititori (direct sau indirect) sansele la viata ale unui copil. Si mi-e teama ca nu in bine. Iar asta ar trebui sa va dea de gandit….
@Dan Petre: Nice try! Dar, cu parere de rau, mi se pare ca te dai cu capul de zid.
Nu stiu de ce te deranjeaza ce cred sau zic vietatile alea. Blogul ala roz e plin de un misoginism scarbos, iar tanti aia si-a facut o cariera intarind toate miturile idioate despre femei. Ceea ce e cam dezgustator. Merry Xmas din Irlanda!