Un weekend în Sibiu: #prinSibiumeul

În weekend-ul 8 – 10 iulie, Bogdan Brylynski m-a invitat să vizitez „organizat” superbul oraş [pe] care l-a adoptat, Sibiul.

Eu mai vizitasem oraşul ăsta frumos, dar niciodată cu ghid şi niciodată cu unicul scop de a-i vedea frumuseţile. Ca să fiu sinceră până la capăt, o dată am fost acolo pentru concertul Scorpions, iar a doua oară, ca să alerg de nebună în cadrul competiţiei de neuitat Tag The Flag [zău că-i de neuitat, doar încă mai am răni pe picioare, atât de tare m-au jenat încălţările!].

Am ajuns la Sibiu cu Nebu, într-un foarte frumos Renault Fluence roşu închis [observaţi că la detaliile tehnice nu mă bag, mie mi-a plăcut că avea aer condiţionat, că era roşie şi încăpătoare], pus la dispoziţia noastră de către Autonom, unul dintre sponsori. Ca o adevărată sibiancă, Nebu Tiţa ne-a dus, pe mine şi pe Cristi Sitov şi Alexandra Palconi, la Kon Tiki, un restaurant foarte micuţ, cu aer comunist, care-i foarte cunoscut printre sibieni pentru extraordinara ciorbă de burtă pe care o serveşte. Ghidul meu temporar mi-a spus că în fiecare an, înainte de Revelion, la Kon Tiki se face coadă de oale – fiecare sibian care ştie ce-i bun îşi pune oala la rând, ca să cumpere ciorbă de burtă pentru acasă. No, eu n-am mai auzit aşa ceva: să cumperi ciorbă la oală, pentru acasă. Ideea e foarte tare, eşti sătul de gătit pentru Crăciun şi ca să nu-ţi mai baţi capul cu ciorba pe care o mănânci după Revelion, o cumperi gata făcută. Uite o bună idee de afacere pentru patronii de restaurant cu oţâră de spirit întreprinzător!

Contrar aşteptărilor mele, programul evenimentului Prin Sibiul meu a început abia sâmbătă şi s-a terminat duminică, după plecarea mea. Vineri ne-am cazat, am băut nişte limonade „corozive” la restaurantul Hermania, situat la doi paşi de hotelul Levoslav, apoi ne-am îmb am socializat pe una dintre multele terase din Piaţa Mare. 

Relatarea mea e foarte seacă în comparaţie cu ce s-a întâmplat de fapt; nici n-aş putea să vă povestesc cât de distractiv şi nebunesc a fost să cântăm „Deşteaptă-te, române!” după mai multe shot-uri dintr-o vodcă pe care Liviu Alexa o numea specială. Nu mă pricep, pentru mine toată-i la fel, deşi e drept că a doua zi nu m-a durut deloc capul. Ce vă pot spune este că am băut pentru onoarea părinţilor mei. Oricât de ciudat ar suna, când ţi se spune că dacă nu bei, mama ta e femeie uşoară, iar tatăl tău lucrează la {nume-de-supermarket}, bei, ce naiba să faci?! Şi cu asta am încheiat relatările „nepotrivite”; what happens in Sibiu stays in Sibiu!

Nu v-am spus despre hotel. Am zis eu că tocmai a urcat pe primul loc în topul hotelurilor la care-am stat, la egalitate cu Hotel Clermont din Covasna. Despre Levoslav House [atenţie e cu sunet!] vorbesc, un hotel ca o operă de artă. Hotelul este o clădire veche, prima casă în care a creat Ján Levoslav Bella, compozitor slovac. Puteţi vedea poze cu interiorul hotelului pe site sau pe Facebook, dar vă garantez că nimic nu se compară cu a fi acolo. M-am simţit foarte răsfăţată în apartamentul cu pereţii acoperiţi cu tapet de culoare închisă, cu mobilier elegant şi decoraţiuni aşijderea, unde mai pui că-i amplasat chiar în buricul târgului şi din faţa hotelului până în Piaţa Mare nu ai cum să faci mai mult de un minut, numai dacă eşti ardelean adevărat. Mie cred că mi-a luat un minut jumate să ajung din Piaţa Mare la hotel.

N-o să mă apuc să vă povestesc cât de încărcat de istorie este Sibiul, pentru că n-ar avea nici un farmec. Puteţi citi oricât, puteţi vedea oricâte poze, dar sfatul meu este să-l vizitaţi cât mai repede. Lumea spune că s-a schimbat mult de când a fost, în anul 2007, Capitală Culturală Europeană. Posibil. Dar văzându-i şi cele mai vechi clădiri, eu sunt convinsă că şi înainte de 2007 a fost un oraş frumos. Un oraş construit de saşi, cu clădiri vechi de un farmec aparte, cu biserici înalte şi ziduri frumos colorate, Sibiul trebuie să fi fost frumos şi până să devină capitală culturală. Altfel n-ar fi ajuns la rangul ăsta!

Pentru mine, Sibiul este special şi pentru că tatăl meu şi-a petrecut mai mulţi ani din tinereţe acolo. Ce n-o să înţeleg niciodată este cum au putut părinţii mei să lase, pe rând, Sibiul şi apoi Timişoara pentru Orăştie, Deva şi, într-un final „glorios”, Hunedoara. Nu că Orăştia n-ar fi un oraş frumos, da’ nu e nici Sibiu, nici Timişoara.

După o zi întreagă de luat la pas Sibiul, în soare, căldură, caniculă, multe grade şi cum mai vreţi voi, eram pe punctul de a leşina de cald când am decis să nu abandonez echipa şi să merg şi la Muzeul Satului Astra. Uf, şi ce bine am făcut că n-am dat bir cu fugiţii!

Eram deja bronzată pe gât şi mâini, ca tractoriştii, când am dat de aproape-răcoarea locului plin cu verdeaţă care este Dumbrava Sibiului.

#prinSibiulmeu este un proiect organizat de Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu şi cofinanţat de Consiliul Local Sibiu prin Primăria Sibiu şi Casa de Cultură a Municipiului Sibiu. Parteneri: Hotel Levoslav, PrintCenter şi Autonom.
Mulţumiri pentru sprijin restaurantului Hermania, Atrium Classic Cafe, Vintage Pub, Supporter Sports Pub & Grill, Oldies Pub, CNM Astra și Muzeului Național Brukenthal.
Şi acum, mulţumirile mele: în primul rând, Sebi şi Tiţa, pentru că m-aţi cărat; Brylu, pentru invitaţie, pentru organizare şi pentru răbdarea de care ai dat dovadă [eu chiar NU am vrut să ţi-o pun la încercare, da’ ai zis şi tu, sunt mai… calmă, aşa, de felul meu]; Răzvan Pop, pentru informaţiile pe care ni le-ai împărtăşit şi pentru că mi-ai arătat că mai sunt şi oameni care-şi iubesc oraşele; Tudor şi Diana, pentru organizarea ireproşabilă [ştiu că aţi fost şi voi responsabili, ştiu!] şi pentru că aţi făcut un ocol ca să-mi schimb hainele şi golesc cardul din aparatul foto [să ştiţi că am făcut şi-un foarte scurt duş, dar n-am minţit, tipa de la recepţie chiar avea chef de făcut mişto]; Chinezu, pentru că m-ai dus în siguranţă la Bucureşti şi astfel am reuşit să iau parte la cel mai aşteptat concert din viaţa mea; Ruxa şi Auraş, pentru că aţi fost o doamnă, respectiv un domn, şi m-aţi lăsat să stau pe locul din faţă, chiar dacă asta a însemnat că am devenit DJ de ocazie [pe Auraş acum l-am cunoscut şi e muuult mai de treabă decât mă aşteptam eu]; Liviu, pentru apa sfinţită; nu în ultimul rând, Gaben + doamna, Florica şi Zicu, pentru buna dispoziţie. Şi dac-oi fi uitat pe cineva, să-mi fie cu iertare, da’ timpul şi vremea nu mi-au permis să scriu mai repede, iar acum a trecut cam mult timp şi mai sunt şi în mijlocul „săptămânii de lucru de trei zile”.

Noroc că am de unde fura linkurile tuturor participanţilor! Le-am găsit singură… Aşadar, mai puteţi citi despre Prin Sibiul meu pe următoarele bloguri: Cristi Sitov, Alexandra Palconi, Oltea Zambori, Gabriel Oana, Gogu Kaizer, Auraş Mihai, Claudia Tocilă I şi II, Toma Nicolau I, II şi III, Alina Constantinescu I şi II, Alex Ciucă I şi II, Miruna Molodeţ, Ruxa Predescu I, II şi III, Andrei Crivăţ I şi II, Alina Crâncău & #Zicu I şi II, Radu Băzăvan I şi II, Liviu Alexa.

No, dacă şi de data asta am uitat pe cineva, rogu-vă să mă trageţi de mânecă şi să-mi daţi şi linkul articolului, pentru că, precum vedeţi, eu nu-s în stare să-l găsesc pe rafturile interneţilor!

Revin cu poze. Pe cuvânt!