Pe scurt: m-am înscris la un concurs pe site-ul Hochland, am câștigat, am mers la Sovata și am văzut cum se face cașcavalul Hochland.
Pe lung: după două zile în care am curățat împreună cu mama și bunica mea 50 de kile de ardei copți și 20 de kile de vinete, am mers acasă, am făcut un duș, iar după prea puține ore de somn am pornit, la ora 5, împreună cu Sebi și Călin spre Sovata, ca să fim acolo la ora 9 și să nu ratăm vizita la fabrica de cașcaval.
Pe parcursul evenimentului, câștigătorii au vizitat una dintre fermele de văcuțe din Zona Târnavelor, de unde este colectat laptele proaspăt folosit în rețeta Cașcavalului și fabrica Hochland de la Sovata, unde este realizat produsul. Aici, ei au descoperit cum se face Cașcavalul Hochland, cu rigoare germană, din ingrediente naturale, pe baza rețetei autentice locale folosite în fabrica încă din 1976. Pe tot parcursul vizitei, câștigătorii au fost însoțiți de Anca Serea și Horia Vîrlan, dar și de echipa experților Hochland, formată din Cosmina Moldovan (Manager Calitate), Csaba Mozes (Manager Aprovizionare Lapte) și Wilhelm Kubanek (Manager Producție). [din comunicatul de presă]
Ca o paranteză, am mai fost în vizită într-o fabrică de cașcaval – la Țaga, în inima Ardealului, unde Napolact făcea brânzeturi foarte bune, dintre care cea mai cunoscută era brânza Năsal. Din păcate, la scurt timp după ce am fost eu în vizită, cei de la Napolact au decis să oprească producția, pentru că scăzuseră vânzările și nu mai era rentabil brandul Năsal etc. În fine, acum brânza Năsal e din nou pe piață, vândută de altcineva.
În grota naturală de la Țaga se fac brânzeturi de sute de ani. Roca specifică grotei, bacteria Brevibacterium Linens care s-a dezvoltat în aceasta, temperatura și umiditatea constante tot timpul anului acționează asupra brânzei conferindu-i unicitate și un gust desăvârșit. Mai multe, aici.
La Țaga am văzut, la o scară mai mică, stadiile prin care trece laptele până să ajungă cașcaval maturat [mă rog, brânză, cașcaval, tot aia]. La Danone am văzut transformarea laptelui în iaurt, iar la Hochland am văzut, din nou, cum se face cașcavalul.
Ce am aflat nou? Că adjectivul „afumat” din „Cașcaval afumat” chiar se referă la acțiunea de a afuma. Cu fum. Din lemne adevărate!
Recunosc cu mâna pe inimă: la câte mezeluri îmbunătățite cu aromă de fum am mâncat în viața mea, eram ferm convinsă că și cașcavalul „afumat” e de fapt cașcaval peste care s-a turnat niște soluție cu aromă de fum, ori care a fost injectat cu o astfel de soluție. Se practică, să știți, am văzut eu la How It’s Made sau Food Unwrapped, nu mai știu exact unde.
La Hochland, cașul este opărit și brânza rezultată este pusă în forme dreptunghiulare, un calup având câteva kilograme bune, după care este lăsată să se matureze.
Cașcavalul se afumă în trei ore, astfel: mai multe calupuri sunt închise ermetic într-o încăpere care mă duce cu gândul la un seif de bancă, metalic și mare. Pe ușa „seifului” este prins un mecanism care ține o bucată de lemn de fag și care, prin frecarea de un capăt al lemnului, produce fum. Fumul se duce înăuntru, la cașcaval, afumându-l.
Celelalte tipuri de cașcaval nu sunt, evident, afumate, ci doar lăsate la maturare și apoi porționate, ambalate – întotdeauna, linia de ambalare este cel mai interesant loc dintr-o fabrică, pentru vizitatori! – și depozitate pentru a fi trimise în magazine.
Când am fost eu în vizită, tocmai se felia și ambala cașcavalul clasic, rotund. Mereu m-am întrebat cum se ajunge la forma cilindrică a cașcavalului și acum am aflat: cașcavalul este „turnat” în forme asemănătoare salamului, doar că mult mai lungi. Cred că aproximativ 50-60, dacă nu chiar 70 de centimetri avea un baton de cașcaval în momentul în care intra pe linia de ambalare.
Acolo, o mașinărie îl porționează în bucăți de dimensiuni egale sau aproape egale, iar capetele, care arată ca niște capete de salam, sunt – nu aruncate, ci discarded, cum se mai traduce discarded? – puse deoparte într-un recipient, de acolo urmând să ia drumul fabricii de brânză topită din Sighișoara, la doar 70-80 de kilometri distanță.
De altfel, toate „resturile” de cașcaval sunt trimise la fabrica de brânză topită. Ba, când am intrat în fabrică, am văzut un recipient mare pe care scria UNT, iar oamenii de acolo ne-au explicat că ei nu vând unt sau smântână, dar le folosesc pentru brânza topită. Va să zică, și brânza topită Hochland conține lapte! Și unt!
Încă nu sunt 100% convinsă că sunt foarte multe ingrediente naturale în feliile acelea delicioase, ambalate individual, de brânză topită cu smântână sau șuncă sau cu câte alte minuni or mai fi acum. Sunt, însă, sigură că feliile de brânză topită Hochland conțin și brânză. Că altfel de ce ne-ar fi spus oamenii de la Sovata că asta fac cu capetele de la batoanele de cașcaval? :)
Linia de producție este automatizată, dar există și oameni care supraveghează procesul de ambalare. Astfel, când mașinăria scăpa câte un capăt pe banda transportoare, adică acolo unde trebuiau să ajungă numai bucățile cilindrice de 400 de grame de cașcaval, o angajată o punea în găleata cu capete și viceversa. La capătul benzii, o altă mașinărie cântărește cașcavalul gata ambalat, iar dacă nu se încadrează în limitele permise de lege, probabil că țiuie sau îl scoate de pe bandă. Ideea e că în ambalajul pe care există simbolul ℮ [Estimated Symbol se numește] trebuie să fie o anumită cantitate de produs, iar fabricile care afișează acel simbol respectă niște reguli. Mai multe despre asta am scris mai demult, aici.
Mai departe, bucățile tăiate sunt trântite în niște tăvițe din folie de plastic foarte groasă. Dacă nu cad perfect, o angajată le aranjează în așa fel încât deasupra să poată fi aplicat capacul colorat pe care este logo-ul producătorului și alte informații despre ce se găsește înăuntru. Fața cașcavalului, cum ar veni.
La final, bucățile de cașcaval pe care au fost lipite toate foliile necesare și care au fost ștanțate cu numărul lotului și data de fabricație ajung la capătul benzii transportoare. Aici sunt preluate de alte angajate, care le aranjează frumos în niște cutii pe care nu le-am mai văzut până acum. Motivul ar fi că nu cumperi niciodată 12 sau 16 bucăți de cașcaval x 400 de grame. E prea mult, deci astea sunt cutii doar pentru transport și depozitare în magaziile supermarket-urilor. Cine le cumpără așa normal că le desface și le aranjează frumos pe raft.
Altfel, am trecut rapid și prin laboratorul unde se face analiza laptelui, practic am văzut tot drumul laptelui de când este aduse de la văcuțe și până când devine cașcaval delicios, totul cu rigoare germană, după cum scrie și pe ambalaj. Am mai aflat că laptele muls are în jur de 3-4, 4 și ceva la sută grăsime. Asta așa, dacă vă întrebați vreodată care e mai aproape de laptele de la țară, dintre laptele cu 0%, 1,5% sau 3,5% grăsime pe care îl găsim în comerț.
Grăsimea este separată și cu ea se fac untul, smântâna, alte produse lactate. Iar zerul care rămâne când se face cașcavalul nu se aruncă, ci este exportat [na…] și refolosit. Cel mai probabil, zerul este deshidratat și folosit în industriile alimentară și cosmetică. Dacă vă uitați pe etichetele tuturor chestiilor pe care le aveți în casă, sigur-sigur găsiți ceva care conține și zer praf/pudră. Ăla este reziduu de la vreo fabrică de prelucrare a laptelui precum cea de la Sovata, în județul Mureș.
Video: Cum se face cașcavalul Hochland, la Sovata
Dacă vreți și voi să vedeți cum se face cașcavalul Hochland, trebuie să așteptați până anul viitor, când vă puteți înscrie pe www.cascavalulhochland.ro.
Video de la vizita mea în fabrica Hochland din Sovata
Cică s-au văzut spoturile astea chiar și la posturile naționale de TV, PRO TV și Antena 1. Yay me!
Foto featured: Cheese, de la Shutterstock
UPDATE: Alte fabrici și “uzine” pe care le-am vizitat de când sunt bloggeriță…
Vizită la fabrica de chipsuri Lay’s din București | Vizită la fabrica Danone din Bucureşti |Vizită la fabrica de cosmetice Farmec din Cluj-Napoca şi partea a doua | Vizită la Jolidon,Napolact şi din nou la Farmec | Vizită la fabrica de bere Timişoreana şi la Cramele Recaş |Ferma de vite Angus de lângă Sibiu | Pateurile şi conservele Scandia | Încălţămintea Lytos de la Sibiu | Produsele de panificaţie Boromir | Muştarul Mustardino, din Sibiu | UmeraşeleMainetti din Sibiu | Vizită la fabrica de cașcaval Hochland din Sovata |
ProHD – Fabricat în Hunedoara: Apa minerală Aqua Sara | Complexul avicol integrat AVIS 3000 & Recomsid (AVIS: video) | Carpatcement din Chișcădaga |
De asemenea, am fost “în spatele ușilor închise” ale restaurantului McDonald’s din Deva.
O sa stau atenta sa vad cand e urmatoarea tura de vizitare. Vreau si eu sa vad. E adevarat, fabricile sunt spectaculoase pentru cei veniti din afara. Eu am vizitat fabrica Tuborg de langa Bucuresti dar asta s-a intamplat cu foarte multi ani in urma.
Apetisanta vizita :) Acum dupa ce ai vazut conditiile de igiena in care se fabrica cascavalul in astfel de fabrici, ar fi interesant de vazut si cum fac ciobanii branzeturile lor „bio”…
Sigur că nu cu atâta grijă pentru curățenie, că nu au cum. Am fost și la stână, de fapt o mini-stână improvizată. Nu dădea curățenia pe-afară, dar brânza tot era senzațională, ca să nu îți mai zic de untul pe care l-am luat de la Horezu, cam din munți, că era un drum acolo de te durea sufletul pentru telescoapele mașinii… dar a fost cel mai bun unt mâncat în viața mea. Sărat. Yum. Îmi plouă n gură.