Mâine e ziua permisului de conducere românesc

Dacă tot am şi eu un astfel de docoment, am zis că ar fi interesant să împărtăşesc cu voi informaţiile primite pe mail de la DRPCIV [Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor], referitoare la primele permise de conducere şi reguli de circulaţie din ţara noastră.

Mâine, 11 octombrie, este ziua permisului de conducere românesc.

Prima încercare de reglementare juridică referitoare exclusiv la domeniul circulaţiei pe drumurile publice a avut loc, în România, în anul 1859, când, în Bucureşti, se elaborează cu titlu experimental primul regulament intitulat „Ordonanţa pentru reglementarea trăsurilor în Bucureşti”. Actul normativ prevedea, în principal, obligaţii în sarcina birjarilor care nu aveau voie să circule decât la pas, trebuiau să nu stropească pietonii şi să circule cu multă atenţie prin locurile strâmte. 

Acest act experimental rămâne în vigoare timp de nouă ani, adică până în 1868, când Consiliul Comunal al Capitalei a votat, la 9 aprilie, un „Regulament pentru trăsurile de piaţă şi Bucureşti”, care prevedea, printre altele:

1. nimeni nu e volnic a conduce trăsura fără livret;
2. trăsurile să fie curate şi de bună stare, iar hrana cailor să fie: fân, ovăz şi orz, căci orice trăsură cu cai în stare de slăbire se va opri d-a mai circula;
3. conducătorii să fie îmbrăcaţi curat, cu haine cuviincioase;
4. conducătorii n-au voie a fuma când sunt în mers cu muşterii;
5. birjarii prinşi pe capră beţi se vor aresta;
6. toate trăsurile vor avea, noaptea, felinare aprinse.

De asemenea, „nu va putea ţine hăţurile în mână prin Capitală decât acela care va avea asupra sa un act semnat de notabilii suburbiei şi de starostele respectiv, cum că are probitatea cerută şi este capabil a conduce cu ştiinţă trebuincioasă, pentru siguranţa publică şi vor fi îmbrăcaţi curat cu uniformă, şapcă cu două trese, surduc lung, până din jos de genunchi două rânduri de nasturi galbeni”. De asemenea, „să nu suie pe capră acela care nu a împlinit 21 de ani”, „să meargă numai pe partea dreapta a străzilor şi să nu transporte bagaje după ora 9 seara”.

Preocupări pentru buna organizare a deplasării vehiculelor a avut nu numai administraţia Bucureştiului, ci şi a unor oraşe de provincie. Astfel, în anul 1886, în luna februarie, apare un „Regulament asupra birjelor şi circularea lor în oraşul Focşani, precum şi un regulament asupra circulaţiei pe strade şi trotuare”.

În anul 1906, în Monitorul Oficial nr. 211 din 19 decembrie, este publicat „Regulamentul poliţiei rulajului şi circulaţiei pe căile publice”.

Un an mai târziu, în 1907, dispoziţiile „Regulamentului poliţiei rulajului şi circulaţiei publice” a fost completat cu primele dispoziţii referitoare la obligativitatea ca toate persoanele care doresc să conducă autovehicule să posede „brevetul” de şofer, care putea fi obţinut în urma susţinerii unui examen. Examinarea celor care doreau să obţină permis se efectua de către Prefectura de Poliţie din Bucureşti, care a luat această măsură ca urmare a creşterii îngrijorătoare a numărului de autovehicule care, la începutul anului 1908, ajunsese la „impresionanta” cifră de 138 (o sută treizeci şi opt) de automobile.

Primele examene pentru obţinerea permisului de conducere au fost organizate în decembrie 1907, dar primele cursuri de pregătire a celor care doreau permis de conducere au fost deschise abia în ianuarie 1911. Examenul a constat într-o probă de viteză pe şosea şi o probă de frânare instantanee în momentul în care examinatorul arunca în faţa automobilului aflat în plină viteză un sac umplut cu paie.

La data de 11 octombrie 1913 a intrat în vigoare, prin publicarea în Monitorul Oficial nr. 156, „Regulamentul pentru circulaţiunea autovehiculelor”, care prevedea o serie de reglementări referitoare la condiţiile în care se putea conduce un autovehicul. Astfel, conform art. 17 din acest Regulament, nimeni nu va putea conduce un automobil dacă nu va avea vârsta de 18 ani, dacă nu se va bucura de bună purtare şi dacă nu va poseda un permis de conducere.

De asemenea, se stabileşte comisia în faţa căreia examenele vor avea loc ori de câte ori nevoia va cere şi care era compusă din prefectul poliţiei sau înlocuitorul său, un inginer funcţionar, de preferinţă mecanic şi un membru al clubului automobilist român.

Tot cu titlu de noutate trebuie amintit că în Regulamentul la care facem referire au fost prevăzute primele norme referitoare la forma permisului de conducere, care va fi întocmit conform modelului No. 4 (permisul este lipit pe pânză subţire colorată în culorile naţională: roşu şi galben, ambele culori în dimensiuni egale şi verticale pe coperta din faţă şi albastru toată coperta din dos) şi va purta un număr de ordine care se va nota într-un registru alfabetic ce se va ţine la prefectură.

foto