Zugrăveala III

S-a terminat şi ziua a treia, una mai scurtă pentru mine, din cauză că m-am culcat când s-a luminat afară şi m-am trezit cu câteva ore înainte de a se întuneca. Cel de-al doilea strat de vopsea a fost mai greu de aplicat, mai ales pentru că n-am diluat-o cu nimic.

Top Weiss e o vopsea nasoală, în timp ce Danke chiar îşi face toţi banii. Mă aşteptam să existe o diferenţă de calitate, din moment ce pe 15 litri de Danke am dat 60 şi ceva de lei, iar pe aceeaşi cantitate de Top Weiss, vreo 20 şi ceva de lei, dar Top Weiss este o vopsea proastă. Nici nu ştiu de ce naiba se mai produce, atât de proastă e. În altă ordine de idei, mă distrează că toţi îşi pun nume nemţeşti pe produsele astea, chiar dacă ele-s făcute la Babadag, de producători cu nume ca „Guzu Chim”.

Azi nu ne-am mai chinuit cu trafaletul, am „pensulit” şi chiar cred că am făcut treabă bună. De miercuri sau joi trecem la camera noastră, bucătăria e gata, holul şi cele două băi… aproape gata.

Înainte să apuc eu să-l critic, Sebi a explicat pe blog de ce nu zugrăveşte el. Să zicem că înţeleg că nu-i place munca fizică, în schimb, nu pot fi de acord cu ceea ce spune el în articol. Poate că într-o lume perfectă sau măcar într-o ţară civilizată, ideal este să ştii să-ţi faci foarte bine doar meseria ta, iar pentru restul serviciilor, să-i plăteşti pe cei care le fac bine. Numai că trăind în Românica, mă zgârcesc şi aleg să nu plătesc un „meseriaş”, când pot face la fel de bine – sau pe-aproape – treaba lui. Am mai angajat noi meseriaşi după care a trebuit să refacem ceea ce munciseră ei, avem gresie [pusă de meseriaşi] sub care sună a gol, o cadă de baie montată aiurea, zugrăveală făcută de mântuială şi câte şi mai câte. Dacă mă pricep cât de cât, de ce să nu fac eu treaba? Mai ales că, făcând-o pentru mine, o fac ca pentru mine, adică atât cât pot de bine. Nu zugrăvesc repede, ca să termin în două zile şi să pot lua altă lucrare, nu umplu casa de mizerie, iar dacă murdăresc ceva de vopsea, curăţ imediat, ca să nu se întărească şi aşa mai departe.

Pe de altă parte, nu mă prea încântă ideea de diviziune a muncii până într-acolo încât să nu ştii să faci nimic. De ce aş plăti pe cineva ca să-mi schimbe un bec, când ştiu sigur că nu-mi cade un deget dacă o fac chiar eu? Trebuie să trăiască şi schimbătorul de becuri? Păi să înveţe altă meserie sau cel puţin să nu se bazeze pe mine. Dacă eu ştiu doar să montez o rotiţă într-un roboţel dintr-o mare fabrică, iar fabrica dă faliment sau automatizează postul meu, eu ce fac? Până să mă „reorientez profesional”, trăiesc din ajutorul de şomaj care nu îmi mai permite să plătesc un schimbător de bec. Deci stau pe întuneric? Păi nu, că ştiu şi eu să schimb un bec. Ştiu şi eu să-mi spăl maşina. Ştiu şi eu să zugrăvesc. Vorba cântecului: „La fel ca tata ştiu să fac una şi alta, cu trei cuie şi-un ciocan îţi fac gard american”.

Nu vreau să fiu o rotiţă din sistem. Sistemul poate funcţiona şi fără mine. :D