Angajaţii Petrom chiar funcţionează după crezul „România va creşte prin bun-simţ şi responsabilitate”

Cam banale şi trase de păr reclamele alea* în care unii oameni spuneau că „România va creşte prin bun simţ şi responsabilitate”, aşa-i? Ba, căutând-o pe Google, am dat peste vreo două bloguri supărate pe OMV-Petrom, care au transformat crezul într-o mizerie. Şi eu aş fi făcut la fel dacă eram supărată, doar că nu sunt. Sunt plăcut surprinsă de atitudinea celor doi angajaţi Petrom ai benzinăriei de la intrarea în oraşul Arad [dinspre Lipova].

De fiecare dată când mergem în Ungaria după tutun, oprim în Arad fie pentru a alimenta, fie pentru a lua cafea sau pentru a folosi toaletele benzinăriei. De data asta aveam gaz, aveam şi cafea, trebuia doar să facem un pee-stop. Da, da, pee, nu pit-stop. Aşa că am intrat la benzinăria aflată în drumul nostru, care a devenit deja Petromul nostru din Arad.

Prima dată a intrat Sebi, apoi eu. Am fost la toaletă, când am ieşit eu Sebi deja se împrietenise cu un căţel, am mai stat puţin ca să ne dezmorţim şi când să plecăm, o angajată Petrom îmi bate în geam. Deschid şi mă întreabă dacă nu am pierdut cumva o hârtie de 100 de lei.

Când plecasem de acasă, am luat teancul de bani pentru tutun şi l-am pus în buzunar, iar odată ajunsă în maşină, l-am mutat în portmoneu. Dar dacă rămăsese o hârtie în buzunar şi mi-a căzut când am coborât la benzinărie? Habar nu aveam, cum nu ştiam exact nici câţi bani trebuia să am în portofel; dormisem cinci ore şi eram cam zombie, plus că-mi mai dăduse şi Sebi nişte bani pe lângă cei pe care-i aveam eu, deci chiar nu ştiam câţi ar trebui să fie în potrofel. Aşa că i-am răspuns doamnei de la Petrom cât am putut de sincer: nu ştiu! 

Prin urmare, am fost invitată înănutru, să mă uit pe înregistrările camerelor de supraveghere din benzinărie, împreună cu colegul său. Ne-am uitat şi m-am lămurit: la jumătate de secundă după mine a intrat o altă doamnă, îmbrăcată în roşu, care avea în mână mai multe hârtii, bonuri [pe cameră nu se vedea ce avea în mână, s-a văzut doar o hârtie care a zburat din direcţia noastră]. Nu erau banii mei, aşa că le-am mulţumit din suflet celor doi angajaţi Petrom şi mi-am continuat drumul. Sper că doamna îmbrăcată în roşu nu a fost la fel de ameţită ca mine şi s-a întors să-şi recupereze banii.

Cei doi angajaţi ai benzinăriei care erau de serviciu în dimineaţa de sâmbătă, 23 noiembrie, merită o primă. Nu pentru că au fost Oameni şi şi-au făcut datoria, ci pentru că şi-au rupt un minut din timpul lor ca să facă un gest de OMENIE pe care foarte rar îl mai întâlneşti în România zilelor noastre.

* nu am găsit-o decât pe asta.