Codiţă

De săptămâna trecută, familia mea extinsă [adică ai mei, ai mei, ai mei, ai mei n-au avut habar] are o căţeluşă. Am hotărât, după lungi dezbateri, să-i spunem Codiţă pentru că e foarte drăguţă şi prietenoasă şi dă tot timpul din codiţă.

Despre rasa Jagdterrier nici nu ştiam că există până când simpaticul domn’ profesor care ne-a dat-o pe Codiţă ne-a spus din ce „familie” face parte. Iat-o mai jos, fioroasă şi simpatică:

16 thoughts on “Codiţă”

  1. Yeah, se observă terrierul din Codiță! :)))
    Frumoasă-i! V-aș ura multă răbdare și mult dresaj, dar țin minte că Sebi a mai avut câine, așa că sigur știe cum să procedeze! Așa că vă urez doar s-aveți cardurile goale mereu, că o să aveți ce filma și fotografia năzbâtii!

  2. Ce imi plac cainii.Intotdeauna mi-am dorit unul dar din pacate nu am timp de el..si nu il pot purta cu mine peste tot:)Sa il stapanesti sanatoasa:D e dragalas Codita..

    1. @Aniela Deby: Merci! Şi eu aş vrea un căţel, dar e un adevărat chin, şi pentru ei şi pentru stăpâni, să-i ţii în apartament.
      Aşa, Codiţă are viaţă bună la ţară.

  3. Sa va traiasca si sa va bucurati de ea. Mie mi-a murit acum jumatate de an catelusa mea de rottweiler si inca mai am „sechele”. Oamenii, care n-au caine nu au idee cat de mult te poti atasa de ei.

    1. @Dani: Merci. E trist, au trecut şapte ani de când mi-a murit căţeluşa şi am fost distrusă, încă nu ştiu dacă mă pot ataşa de un alt câine aşa cum m-am ataşat de ea…

  4. Sa va traiasca! Da’ Blackie cum va suna? Sau daca vreti un nume romanesc ii puteti zice: Neagra. :)

    1. @Radu-Mihai: Haha, acum mi-am amintit de articolul ăsta. Între timp i-am zis şi „Săgeata Neagră”, pentru că seara, când zburda liberă prin grădină, nici nu o vedeam când trecea pe lângă uşa curţii. Ca o săgeată.

Comments are closed.