(F)Utilitatea codurilor QR. Despre cum poţi să te conectezi la o reţea wireless sau cum aceste coduri ar putea înlocui conferinţa de presă

Codul QR este azi o gamă de standarde de codare cu formă de bare bidimensionale (cod matrice). Primul astfel de standard a fost creat în 1994 de către compania japoneză Denso Wave. QR este o prescurtare din engleză de la Quick Response [răspuns rapid]. Creatorii codului au vrut să producă un decodor rapid. Codul QR este marcă înregistrată (trademark) a companiei Denso Wave, Inc. Deşi aceste coduri nu sunt încă utilizate în multe părţi ale lumii, ele sunt foarte frecvente în Japonia, unde acestea sunt cea mai populară formă de bare bidimensionale. Între timp s-au răspândit şi în SUA, Canada, Germania şi alte ţări”. [sursa]

În România, codurile QR sau 2D au început să „prindă” în momentul în care smartphone-urile au intrat pe piaţă. În zonele sărace ale ţării, aceste coduri sunt la fel de rare ca şi telefoanele deştepte, în timp ce în oraşele mari ai mai multe şanse să dai peste un cod QR sau o reclamă cu un astfel de cod amplasat într-un colţ, să fie. Noi, românii, oricum suntem nişte consumatori atipici: ne cumpărăm telefoane scumpe, dar nu ne permitem un abonament de date, prin urmare, degeaba ai smartphone-ul cu tine şi scanezi un cod QR, dacă nu îl poţi decoda.

Ce sunt codurile QR şi la ce folosesc?

Codurile pot fi utilizate în cele mai diverse domenii, pe panouri imobiliare, etichetele produselor, pe machetele reclamelor tipărite etc. Scanarea lor se face cu un smartphone sau o tabletă, după instalarea unei aplicaţii [trei exemple: Barcode Scanner – pe care vi-l recomand, pentru că e cel mai bun, Beetagg şi QR Droid]. Odată codul scanat cu camera foto a telefonului sau tabletei, aplicaţia va afişa informaţia care a fost encriptată. 

Un cod QR poate reprezenta:

  • un link care poate fi accesat cu browserul telefonului sau tabletei
  • un text de cel mult 7.089 de caractere numerice sau 4.296 de caractere alfanumerice [conform Wikipedia]
  • un eveniment care poate fi salvat automat în calendarul telefonului sau tabletei;
  • o carte de vizită virtuală, care odată accesată poate fi salvată în agenda telefonului ca un contact
  • o adresă de e-mail
  • coordonatele geografice ale unui local, hotel, magazin, restaurant etc.
  • un număr de telefon ce poate fi salvat în agendă
  • un SMS cu numărul destinatarului şi textul predefinit, util în cazul concursurilor pe bază de SMS-uri
  • ultima chestie, dar nu cea din urmă: o reţea wireless, inclusiv parola de acces. Chestia asta mi se pare senzaţională în cazul hotelurilor sau barurilor – personalul de la recepţie sau bar nu mai trebuie să-i comunice fiecărui client în parte datele de conectare la reţeaua WiFi pusă la dispoziţia clienţilor. Codul poate fi lipit pe bar, pe masă, în camera de hotel etc. Spre deosebire de alte aplicaţii pe care le-am testat până acum, scanarea cu Barcode Scanner mi se pare cea mai de treabă, pentru că permite conectarea la o reţea wireless imediat după scanarea codului. Deci nu ai nevoie de conexiune la Internet ca să accesezi conţinutul codului respectiv. De asemenea, pe tableta mea cu Android, Barcode Scanner [aplicaţie dezvoltată de Google] „descifrează” ca atare toate cele menţionate mai sus: evenimentele pot fi adăugate în calendar, datele de contact pot fi salvate direct în agendă ş.a.m.d. Nici QR Droid şi nici BeeTagg nu fac asta.

Să vorbim acum despre partea frumoasă – dar şi cea urâtă – a utilizării codurilor QR. Partea frumoasă este că link-ul respectiv, de obicei prea lung pentru a putea fi reţinut de utilizator, poate duce către orice: un filmuleţ de pe YouTube, o pagină cu informaţii despre produsul lângă/pe care a fost aplicat codul, o carte de vizită virtuală, o fotografie, o melodie, în principiu orice informaţie care poate fi publicată pe un site. Astfel, de pe eticheta unei bluze se pot afla informaţii despre materialele din care a fost făcută, culorile şi mărimile disponibile, ţara şi eventual anul de fabricaţie, preţul de vânzare, ba chiar şi o poză sau un filmuleţ cu un model îmbrăcat în bluza respectivă, astfel încât potenţialul client să ştie exact ce cumpără. De pe eticheta unei sticle de vin poţi afla din ce podgorie au fost culeşi strugurii din care a fost făcută băutura, producătorul îţi poate recomanda mâncărurile cu care vinul „merge” cel mai bine şi aşa mai departe.
În domeniul imobiliar, de exemplu, pe panoul de vânzare a unui imobil se poate amplasa un cod QR care să ducă la un site sau la o pagină pe care se află imagini cu interiorul imobilului respectiv sau chiar un tur virtual 3D.
Cărţile de vizită tipărite sunt uşor de pierdut, dar o carte de vizită pe care se găseşte şi un cod QR poate fi stocată în telefonul cu care a fost scanat codul. Sfatul meu este să nu vă limitaţi la a pune un cod pe cartea de vizită, ci să treceţi datele de contact şi sub formă de text.

Partea urâtă este că un cod QR chiar poate duce către orice: viruşi, pornoşaguri, aplicaţii care fură toate datele de pe telefon. Prin urmare, aveţi mare grijă atunci când scanaţi un astfel de cod! Dacă adresa este una prescurtată, de tipul bit.ly, tinyurl.com, tiny.cc, accesaţi-o numai şi numai dacă sunteţi siguri că cei care au creat codul şi au pus link-ul respectiv sunt oameni de încredere. Utilitatea unui cod QR stă tocmai în faptul că transformă un link foarte lung într-un cod relativ uşor de citit, astfel încât logica prescurtării unui link şi encriptarea sa ulterioară într-un QR code nu stă în picioare. Aplicaţia care citeşte codurile vă arată link-ul înainte de a-l accesa, deci nu îl accesaţi dacă vi se pare că arată dubios!

Care este viitorul codurilor QR?

Există voci care dau ca sigură moartea codului QR. Vali Petcu zicea că-i o chestie prost înţeleasă, Titus Căpîlnean l-a declarat marea dezamăgire a anului 2011, iar din world wide web, un nene, Jon Barocas, a scris pe Mashable că MVS [mobile visual search] este viitorul. Mie mi se pare puţin exagerată comparaţia dintre QR codes şi căutarea vizuală. Să explic: căutarea asta vizuală sună foarte bine – presupune forografierea unui cod de bare, a unui logo, a unui produs sau chiar a unei clădiri celebre şi „decodarea” sa cu aplicaţia Google Goggles. Nu ştiu dacă există şi alte aplicaţii care să facă acelaşi lucru. În schimb, atunci când am descoperit Google Goggles, am fost de-a dreptul fascinată. Am scanat aproape toate codurile de bare şi logo-urile din casă şi am fost dezamăgită să constat că doar o foarte mică parte dintre ele erau recunoscute.

În schimb, orice telefon dotat cu cameră foto şi pe care se poate instala o aplicaţie va putea citi un cod QR. Şi avantajul codului QR este că atunci când îl scanezi, ştii sigur că îţi va arăta ceva: un link, nişte date de contact sau măcar un text, pe când căutarea cu Google Goggles se aseamănă cu căutarea pe Google în urmă cu 10 ani, când încă mai vedeai „Your search did not match any documents”.

De ce cred eu că sunt utile aceste coduri

La începutul lunii februarie, am participat, la Institutul Multimedia Româno-Elveţian din Deva [link], la un scurt seminar despre codurile QR, organizat de firma Sips Design. Firma se afla la sfârşitul perioadei de doi ani în care a implementat un proiect co-finanţat de UE: „Dezvoltarea de aplicaţii şi conţinut pentru dispozitive mobile, pe baza cercetării Code2Mob – Web4Mob”. Oamenii au văzut o oportunitate şi au dezvoltat o interfaţă pentru producătorii şi vânzătorii interesaţi de implementarea codurilor QR.

Astfel, folosind aplicaţia dezvoltată de ei, se pot genera coduri QR mult mai uşor şi pentru un număr mare de produse [de exemplu, în cazul unui magazin cu câteva sute sau mii de produse, fiecare obiect poate avea codul propriu care duce la o pagină personalizată – într-o versiune simplă, de mobil].

Tot atunci am văzut cum informaţiile care, în mod obişnuit, le sunt oferite ziariştilor la o conferinţă de presă pe diferite suporturi – hârtie, stick de memorie, CD, DVD etc. – pot fi stocate pe un site, adresa respectivului site [sau respectivei pagini] poate fi encriptată într-un cod QR, iar jurnalistul nu mai trebuie să care un dosar stufos ori să ceară trimiterea pe e-mail a unor imagini cu rezoluţie mare. Codul QR va fi suficient pentru a accesa toate informaţiile de care ar putea avea nevoie, vorba aia, la un click distanţă.

Orădeanul şi Subiectiv, doi bloggeri supăraţi pe agenţiile de PR, propun, la distanţă de doi ani şi ceva, eliminarea mini-CD-urilor şi a documentelor Word [.doc şi .docx]. Nu toată lumea are instalat programul Microsoft Word, la fel cum nu toată lumea poate să „citească” un mini-CD. E greu să găseşti un standard care să le convină tuturor; ce-i drept, nu toţi ziariştii sunt dotaţi de către redacţiile la care lucrează cu smartphone-uri, deci nici codul QR nu poate încă să devină un standard. Dar eu cred că în viitor le va fi mult mai uşor ziariştilor să participe relaxaţi la o conferinţă de presă, eventual să savureze o cafea, iar înainte de plecare să scaneze codul QR unde se găsesc toate informaţiile de care ar putea avea nevoie, fotografii hi-res, fişiere audio sau video plus comunicatul de presă.

Institutul Multimedia Româno-Elveţian şi Sips Design au fost în spatele unei expoziţii inedite ce a avut loc în anul 2010, la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva: „De la primele scrieri la multimedia. O scurtă istorie a comunicării şi mai mult…”. Vizitatorii expoziţiei aveau posibilitatea de a scana un cod QR aflat lângă fiecare exponat, iar link-urile le aduceau mult mai multe informaţii decât ar fi putut să o facă un muzeograf sau un afiş lipit lângă obiectul expus [aici sunt nişte exemple].

 

Firma asta din Deva a mai dezvoltat şi un portal pentru producătorii şi consumatorii de vinuri – code2wine.ro.  Cei dintâi pot prezenta informaţii despre fiecare tip de vin în parte, sticla vine cu un cod QR, consumatorul îl scanează şi află diverse informaţii despre vinul respectiv. Alte pagini de produs de la Sips Design: Bucovina, Nestle, chiar şi o reţetă de ciorbă. Toate astea sunt, deocamdată, în faza de început, deci să nu vă aşteptaţi la animaţii, fonturi fancy sau alte artificii. Sper că în viitor vom vedea pagini mult mai simpatice pe care să „aterizăm” odată cu scanarea codurilor QR.

Până atunci, dacă vreţi să vă jucaţi cu codurile astea, vă recomand generatorul QR de la Zebra Crossing, pe care l-am testat şi funcţionează impecabil. Cât despre aplicaţie, cât m-am documentat pentru articolul ăsta, le-am folosit pe cele trei prezentate la început, dar Barcode Scanner e de departe cel mai bun.

A se vedea şi „10 modalităţi creative de a folosi codurile QR în marketing”, precum şi o galerie impresionantă cu coduri „împodobite” de designeri meseriaşi.

12 gânduri despre „(F)Utilitatea codurilor QR. Despre cum poţi să te conectezi la o reţea wireless sau cum aceste coduri ar putea înlocui conferinţa de presă

  1. Mulțumesc… foarte interesant…. cum ar arata informațiile de pe buletine sau pașapoarte?!….sau o cheie de yala?!…ar fi ceva aplicații…. și bune și rele

  2. Bine documentat si foarte util.
    Interesant pentru o gama larga de utilizatori.
    Imi amintesc cum fotografiam explicatiile din muzee despre anumite exponate la care nu puteam zabovi, iar acasa descarcam pozele si citeam ce am vazut.
    Acum e mult mai simplu. Totul e ca lumea sa fie receptiva la aceste noutati.
    Felicitari pentru rabdarea pe care ai avut-o in documentarea acestui post!

  3. Multumesc pentru placuta lectura.
    Referitor la transferul documentelor la conferinte, vezi http://www.tagmydoc.com/ – permite uploadul a maxim 100 fisiere de cate 5 Mb si atribuie un cod QR. Fiecarui document i se asociaza un cod qr care permite apoi downloadul fisierului.

    QR Droid (https://market.android.com/details?id=la.droid.qr) e foarte util pentru ca permite crearea pe telefon a codurilor QR. Eu l-am folosit de cateva ori pentru a transfera cotacte din agenda pe alte telefoane. In plus, fata de BarcodeScanner scaneaza mult mai bine codurile customizate sau in situatii in care luminozitatea nu este cea mai buna.

  4. saptamana asta am vazut ca orange renoveaza magazinul din Polus si afisau acolo un cod de scanare cu telefonul, a fost pentru prima data cand am auzit de asa ceva..mi-ai dat material de studiat

  5. Pingback: Link-urile săptămânii #8 - Blogul lui Bogdan | Blogul lui Bogdan ROMANIA
  6. Pingback: Studiu de caz QR codes în România | ROMANIA

Comentariile sunt închise.