Concertul Bon Jovi a fost EPIC!

EPIC!

Eu am fost la două concerte adevărate în cei 28 de ani de viaţă: la Scorpions, luna trecută, şi la Bon Jovi, acum câteva ore, şi acum ştiu că nici un alt concert, oricât de grozav ar fi, n-o să le poată depăşi pe astea.

Concertul Bon Jovi a început la ora 20, dar oamenii – nişte zeci de mii de fani! – au avut acces încă de la ora 15 [sau 16 – pe bilet scria 15, Mediafax zicea 16]. Noi am ajuns pe la 19 şi-un pic şi la 20, când am auzit primele acorduri, am „sărit” de la Normal Circle la Golden Circle.

Cuvintele sunt prea puţine ca să pot descrie atmosfera de la concert. Am fost vreo 50 de mii de oameni pe aceeaşi lungime de undă, probabil cel mai mare concert susţinut în România [exceptându-l pe cel al lui Michael Jackson, singura vedetă mai mare de care auziserăm cu toţii, români de toate vârstele, după Revoluţie]. Au venit oameni din Bulgaria, Ungaria, Rusia şi probabil şi din alte ţări; taximetristul care ne-a dus de la AFI Cotroceni la concert ne-a spus că tânăra pe care o adusese la mall voia să intre la concert, dar a renunţat, pentru că era prea multă nebunie.

Eu chestia asta nu pot s-o pricep şi pace: îţi iei bilet, te duci până acolo şi te laşi descurajat de înghesuială? De câteva sute sau mii de oameni care se află acolo în acelaşi scop – de a asculta una dintre cele mai mari trupe din lume??!?!?!?!

Mă scuzaţi dacă nu sunt foarte coerentă, dar am dormit cam puţin în ultimele zile şi e deja foarte târziu, iar mâine am program de dimineaţă [dacă tot am pierdut trenul, o să mă întâlnesc cu nişte oameni, să mai rezolv una, alta prin Bucureşti]. Deci să revin la concert.

Cum stăteam eu în fund pe un carton de bere Ciuc şi aşteptam să-nceapă concertul, simt că încheietura mâinii stângi, pe care-mi ţineam mica gentuţă în care îmi pusesem una-alta, mă ustură şi mănâncă. M-am panicat puţin – ideea de a face alergie care m-ar fi făcut să ratez concertul care era pe cale să înceapă nu-mi surâdea. Când colo, era un purice, domnule! L-am prins şi l-am omorât pe nemernic… Aşadar, care-ai adus purici la concertul Bon Jovi, să-ţi fie ruşine şi să te mănânce puricii toată viaţa ta!

Când au început OAMENII de la Bon Jovi să cânte, am început şi eu să sar. Erau 150 de grade Celsius afară, vreo 200 la înghesuiala de la Golden Circle, iar eu săream şi mă agitam. Dar dacă Jon a putut să sară, să cânte, să danseze şi să se agite atât, trebuia să pot şi eu. Unde mai pui că el a fost operat de curând la picior şi nici măcar asta nu l-a împiedicat să facă un super show.

Cu vreun sfert de oră înainte să înceapă, văzusem o gagicuţă cărată pe targă. Leşinase de la căldură sau de emoţie şi mi-a părut atât de rău de ea! Aştepţi toată viaţa un concert şi-l ratezi la mustaţă. De neconceput. Eu mi-am stăpânit destul de bine emoţiile, pentru că nu ştiam cum o să reacţionez când îl voi vedea pe Jon la câteva zeci de metri de mine. „Destul de bine” înseamnă că la prima melodie mi-au dat oţâră lacrimile, dar mi-am tras două palme imaginare, ca să nu-mi pierd lentilele de contact şi să nu-mi crească pulsul prea tare, apoi mi-am revenit. Şi a fost ATÂT de bine şi de frumos!

Dacă la Scorpions i-am cântat cu toţii „Happy Birthday” unui membru al echipei tehnice, la Bon Jovi i-am cântat lui Richie. Sambora. Mi s-a părut cam reţinut, dar tot a făcut treabă bună. Mi-l imaginam bând suc şi apă minerală [abia a ieşit de la „rehab”, nu cred că a băut, chiar dacă a fost ziua lui…] şi mi-a fost oţâră milă de el. Americanii ăştia şi rehab-ul lor!

No, altceva ce să vă mai zic? Credeam că o să fie două ore de Bon Jovi live, dar au fost aproape trei. Acum pot spune că nu am aşteptat degeaba 13 ani!

Gata, asta a fost tot ce-am putut „produce” la foc automat, nu mai am timp să corectez, să editez, să dezvolt ideile, pentru că-i aproape 4 AM. Mai mult ca sigur că o să „revin” cu vreo două poze şi mult mai multe idei.

Mulţumesc, Ciuc Premium, pentru o seară DE VIS, unul dintre cele mai frumoase momente din viaţa mea! Mulţumesc pentru ocazia de a asculta live muzica mea preferată. Mulţumesc, Bon Jovi, pentru un concert pe care o să-l povestesc nepoţilor şi „shame” on you for setting the standard so high!

Denisa over and out. And SO VERY HAPPY! \m/

35 thoughts on “Concertul Bon Jovi a fost EPIC!”

  1. Cred că aș fi pus în cuvinte aceleași idei :) Aș fi trpit aceleași emoții. Mă bucur că ai fost și mă bucur că ai împărtășit cu noi asta.
    Acum putem dormi toți liniștiți. Te pup de noapte bună! :)

  2. Eu nu pot decat sa ma multumesc cu relatarile de la tv, cronicile de pe net, eventualele filme si poze ce urmeaza sa apara (atunci cand poporul ce a participat la concert se va trezi) si sa imi repet ca nu voi rata urmatorul mare concert.

  3. Nu conteaza ca AC/DC si Madonna au adunat mai multi fani. Conteaza ca BJ a cantat la noi first time ever si a fost suuuuuuper.

  4. S-a intrat dupa 16. Nu stiu exact la cat timp, dar la 16:07 inca asteptam sa intram.

    Au fost mai multi oameni carora li s-a facut rau de la caldura si pe care i-am vazut carati de cei de la paza. Adevarul e ca a fost cald – mie mi s-a luat pe piele culoarea de pe haine de la cat am transpirat si m-am facut neagra ca un drac.

    Cu puricii m-ai cam speriat. Am simtit si eu mancarimi, dar nu m-am gandit sa investighez… eu am si dormit pe jos. Intai in fata portilor de intrare, apoi langa gard in fata scenei, asteptand sa apara prima trupa.

    Referitor la concert. M-am simtit bine si am sarit si eu ca apucata pe unele piese, dar nu mi s-a parut asa grozav in comparatie cu alte trupe mari – other bands have set the standard a lot higher for me. Au sunat foarte bine, dar la bugetul lor puteau sa faca mai mult la partea de spectacol. Au avut un joc de lumini destul de discret si cam atat. Au avut o monstruozitate de scena si au stat mai tot timpul in zona din mijloc. Jon s-a dus 1 data pana in extrema dreapta, 1 data pana in extrema stanga, a venit pe chestia aia care imprejmuia zona din fata 1 data (pentru 2 piese), Richie a venit langa el pentru 1 piesa. In rest au stat tot timpul in zona aia bombata din mijloc.

  5. haha, foarte tare! in spatele meu era unul din… bulgaria, cred, care de cand a inceput bisul urla „BLAZE OF GLORY, MOTHERFUCKERR!!!!!”
    eu am facut insolatie + raceala (bine, raceala avea o zi, cred), dar heeei, l-am vazut pe bon jovi!

  6. Si din directia noastra s-a vazut la fel :D Cand a urcat pe scena s-a simtit o imensaaaaaaaaaa briza de emotii. Categoric cel mai tare concert – Thank you Jon, Denisa & Ciuc!

  7. Mie nu mi-a venit sa cred ca au inceput la 8 fix.U2 la Milano au intarziat cel putin 1 ora…Deci din prima m-au impresionat :)) Au cantat f multe melodii pe care le stiam, ceea ce mi-a placut, si au lasat Always pentru bis (ma asteptam) cand a fost apogeul publicului! Super concert! Super Jon!

  8. Nu vad ce va pasioneaza pe toti concertele astea? In primul rand eu nu pot suporta aglomeratia si nici imbulzeala,probabil asta este si motivul pentru care nu merg la concerte. In al doilea rand de ce sa merg sa stau in picioare 3 ore cand il pot vedea si la tv sau pe youtube? Ce ? Doar nu ma duc acolo sa ma iau in brate cu solistul si trupa ?

  9. @Kulcsy Unde dracu’ a strans Ac/DC mai multi fani decat Bon Jovi bre…? Poate prin Australia la ei, ca la noi am fost minim cu vreo zece mii in plus la Bon Jovi…

  10. Eram curioasa ce zici dupa :). Evident, abia ieri am vazut mailul tau cu nr. de telefon ca te-as fi sunat eu mai repede, bine ca s-a rezolvat totusi si am dat biletul cadou :). Si eu eram toata varza cand au intrat, ma si gandesc ce fata ar fi facut restul sa incep sa plang pe acolo :D.
    A fost divin concertul!

  11. @Milosh: Cu unii te mai si iei in brate ;)) Fie ca se intampla si coboara ei de pe scena, dau mana cu lumea din fata, se lasa ciufuliti, imbratisati (nu prea e cazul trupelor cu adevarat mari, ahem, Aerosmith, Scorpions, ahem, care cer sume deloc neglijabile pe pachete meet & greet), fie ca ai rabdare dupa cncert si te mai invarti pe acolo putin (sau putin mai mult :)) ), casti ochii si poate la un concert din zece ai noroc sa dai bot in bot cu ei :)

    Eu ma duc pentru experienta live. E mereu o surpriza placuta sa vad ca trupe care au produs piese pe care o sa le asociez mereu cu momente intense din viata mea chiar pot sa sune bine live. Pentru ca in special la trupele care imi plac prea mult m-am dus mereu putin cu teama ca o sa fiu dezamagita, ca pana atunci ii ridicasem pe un piedestal pe care nu merita sa fie, ca n-o sa sune asa grozav, ca n-o sa reuseasca sa-mi umble prea tare la dispozitie daca am avut o zi proasta inainte. In cateva randuri, da, s-a intamplat si asta. Dar de cele mai multe ori a fost o experienta pozitiva (to various degrees). Si e intotdeauna dragut sa am amintiri materiale (pene, bete, setlisturi, prosoape, tricouri, alte chestii pe care le mai arunca).

    Referitor la statul in picioare. Eu n-as fi putut sa stau jos la concertele la care am fost. Si n-as vrea sa stau jos. Atata timp cat mai sunt in stare fizic, vreau sa sar si sa ma agit macar pe piesele pe care fac asta si acasa, cand nu ma vede nimeni.

    Aglomeratia, imbulzeala, nu le-am prea simtit (cu exceptia a doua concerte la care s-au incapatanat organizatorii sa ne bage prea multi intr-un spatiu mic). Pot sa fie sub 1000 sau peste 60000 de oameni acolo, de obicei nu prea sunt sanse sa-i simt ca sunt acolo in timpul concertului.

    Cat despre YouTube… unii nu mi-au sunat niciodata intr-un clip live de pe YouTube asa bine cum mi-au sunat cand am fost la concertele lor. Am fost socata…

  12. Bine Milosh,cum zici tu,stai pe iutub si o sa fie bine.Nici mie nu imi place aglomeratia dar aspectul asta paleste in fata faptului ca o formatie preferata,sau si mai si,una pe care ai asteptat-o enorm,vine sa cante si pe plaiurile tale.
    Iti spun sincer NIMIC nu se compara cu atmosfera live,oricat iutub ai baga.

  13. @Denisa – stii tu ce stii, am fost si eu.Imi pare rau ca n-am apucat sa pusc o bere cu tine si cu Sebi.
    @Unii dintre voi – nr. celor prezenti la BJ a fost mai mare.Deasemenea, numarul invitatiilor (moca) a fost si el mai mare ca la AC/DC.N-are a face, au fost 2 concerte glorioase!N-am simtit purici , nici insolatie; si am ignorat proasta alegere pt trupele din deschidere; si am combatut cu succes marlania celor de la standurile de bere/racoritoare.Iar pe final m-am ales si cu 2 bune prietene, bulgaroaice.
    @Bronto’ – simpatica minicolectia; te invidiez pt unele din ele.
    @Milosh – urez multora din generatia ta de neintelesi, neinteligibili si neintelegatori intru toate sa se reproduca tot in mediul virtual.

  14. Daca ar fi venit acu’ 10 ani, parol ca mi-as fi scos tricoul. Si sapca! Si nu m-as mai fi maritat ever! Da’ acu’, de cand am acceptul sotului, imi tatuez un „S” de „Superman” pe umar :P
    Imi pare rau ca nu te-am vazut la concert, dar imi pare bine ca mi-am luat bilet din februarie.
    I-am vazut pe Bon Jovi si pe George Michael, l-am vazut si pe Ramazzotti in concert (desi asta nu-mi place in mod exceptional) si mi-e clar: astia stiu soubiz: de la punctualitate pana la intretinerea atmosferei, de la statul pe scena si cantat pana ragusesc, pana la zambetul lejer, nearogant, oamenii astia chiar stiu soubiz! Palaria jos! Si tricou’! parol!

  15. Pingback: Denisa Bârgău [nevastă de Coşmar] » Despre Internet Explorer 9, la Covasna
  16. Pingback: Best. Summer. Ever. « Denisa Bârgău

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Este obligatorie bifarea căsuței GDPR / Checkbox GDPR is required

*

De acord / I agree

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.