Doggy bag – pro sau contra?

Am primit o leapşă de la Raluxa, care m-a întrebat dacă cer sau nu resturile de mâncare la pachet, atunci când merg la restaurant.

De conceptul de „doggy bag” am auzit când eram mică, de la un unchi care stătuse mulţi ani în SUA. Mi s-a părut o chestie din altă lume, pentru că la noi nu prea era la modă nici mersul la restaurant, ca să nu mai zic de căţei ţinuţi în apartament – erau foarte rari.

Între timp, ne-am mai civilizat şi noi, căţeii – şi animalele de casă, în general – primesc propria mâncare, cumpărată din „pet shop”, iar cei de la restaurante nu se uită la tine ca la „maşini străine” dacă le ceri să-ţi pună la pachet mâncarea pe care nu ai putut s-o consumi.

Logica îmi spune că dacă ai plătit sau urmează să plăteşti pentru porţia de mâncare pe care nu ai reuşit să o termini, înseamnă că mâncarea respectivă îţi aparţine şi poţi dispune de ea după bunul plac. În ce mă priveşte, nu prea iau la pachet decât pizza pe care nu o pot termina, pentru că pizza e bună oricând şi oricum, chiar şi rece. Dacă-s în deplasare şi nu pot mânca o pizza întreagă [şi oricât ar fi de mică şi oricât mi-ar fi de foame, niciodată nu pot mânca o pizza întreagă!], cer la pachet jumătatea rămasă, fără nici un fel de jenă. Sebi face la fel, pentru că el mănâncă şi mai puţin şi singurul bucătar care i-a putut face o pizza suficient de mică încât s-o termine pe toată este Adi Hădean.

Însă când vine vorba despre feluri de mâncare complicate – sau complexe, de cele mai multe ori las în farfurie ce n-am putut termina, pentru că oricât ar fi de „fancy” localul, cel mai probabil nu au în ce să-mi ambaleze resturile de mâncare ca să le iau la pachet. S-a întâmplat destul de rar să-mi iau acasă, în „doggy bag”, ce n-am putut termina la restaurant.

Voi cum procedaţi?

foto

28 de gânduri despre „Doggy bag – pro sau contra?

  1. Denisa, niciodata nu am cerut la pachet ce nu am putut manca la un restaurant asta pentru mine ma refer.
    Dar in ceea ce priveste resturile de mancare pentru caine sunt total contra. Am doi caini acasa si niciodata i-am hranit cu resturile :( ramase de la mine, nici de la mancarea din casa si nici de la cea de la restaurante si nici nu o sa o fac niciodata oricati caini as avea.

  2. Chestia asta mi de pare discutabila. Daca de exemplu, merg la un restaurant foarte scump, select, mi se pare penibil sa cer resturile la pachet.Poate nu ar trebui sa gandesc asa , dar e parerea mea . Poate la o pizzerie nu mi-ar fi rusine dar nu am facut asta niciodata

    1. Cristina Sabău: doggy bag nu e neapărat pentru câini. Ai plătit mâncarea, deci e oarecum normal s-o iei acasă, chiar dacă „doggy-ul” eşti tu.
      Anca, chiar şi la un restaurant select, mâncarea plătită e a ta. Dacă tu nu o ceri, ea va ajunge la gunoi. Right? Aşa cum zicea şi Raluxa, vedem prin filme lebedele din staniol, dar noi ne jenăm să cerem ce n-am mai putut mânca.

      Anyways, astea-s #firstworldproblems.

      1. pai da, tu ai dreptate mancarea platita e a mea. Dar nu stiu, te duci ,iti permiti sa dai 30-40 euro pe o cina si sa ceri resturile la pachet…ceva nu-mi suna bine in toata ecuatia asta…probabil tre’sa ma mai dezghet la minte

    2. Noi romanii suntem o specie ciudata. Ne jenam sa luam la pachet o masa delicioasa mancata pe jumatate. Mai dam si ciubucuri de parca am fi niste nababi.

      Nu m-am jenat niciodata sa cer la pachet ceva ce mi-a placut si n-am reusit sa termin. Mancarea am platit-o si mi-o place, deci vreau sa o mananc toata mai tarziu, poate in fata calculatorului. N-o iau pentru ca sunt un zgarcit, ci pentru ca mi-o place. Din cauza asta mi se pare stupid sa-mi fie jena sa cer mancarea la pachet.

  3. Astăzi mi-am cerut restul de ciuperci acasă la pachet. Prietenii cu care am fost s-au distrat de mine. Dar eu m-am gândit că voi aţi fi fost mândre de mine! :)

      1. Acu cativa am am fost cu niste prieteni in Buc. „La Cocosatu” si fiind-mi dor de mancarea romaneasca am comandat mult mai mult decat am putut sa mananc, asa ca am cerut ce a ramas la pachet.
        Chelnerii sau uitat cam ciudat dar ne-au impachetat.
        Am continuat petrecerea acasa tarziu cu „midnight snack”.
        Daca imi place mancarea si stiu ca am s-o mananc mai tarziu o iau, daca nu nu. Nu conteaza unde sunt.
        Doar ca idee, acu vreo jum de an, Tokyo, rest elegant japonez nici prea-prea dar nici de la coltul strazii, la sf mesei s-a servit orez cu legume si pui facut la nabe(oala de lut jap) si chelnerita ne-a intrebat daca vrem sa luam acasa restul, 2 persoane cam greu sa mananci o oala de orez. Lam luat.

        PS sa nu te superi ca nu am scris gramatical si cu diacritice, sunt pe calculatorul de servici. Uite cum se scrie Denisa = デニサ

  4. De obicei daca nu pot manca tot afara,iau la pachet. Doar mancarea negatitasi/sau perisabila nu o iau.(gen sushi,sashimi etc.) .Aici nimeni nu se supara daca le ceri sa puna la pachet,si au tot felul de recipiente si cutiute pentru asta.Nu stiu de unde jena asta la romani,zau asha.
    Prin 2006 cand am fost in Ro,m-a socat faptul ca se uitau ciudat la mine cand am cerut sa-mi puna la pachet(eram la Transi in Arad),de parca ei mi-ar fi platit ce am consumat:))
    Inca o chestie pe care mi-am amintit-o acum din Ro: nu se ia restul in monede la casa la supermarket.WTF?:)
    Tips se lasa in anumite situatii,si cu siguranta nu la supermarket.

  5. in principiu as cere doggy bag, in teorie nu las nimic in farfurie deci nu am ce lua acasa. o singura data nu am putut manca o pizza intreaga si am luat`o la pachet.

    legat de cei care au impresia ca doggy bag e o punga unde iti arunca toate resturile: gresit. majoritatea restaurantelor duc mancarea la domiciliul clientului deci au ambalaje potrivite, fie cutii din carton sau caserole din folie de aluminiu.

  6. Nu am facut asta pana acum, dar nu cred ca iti zice nimeni ceva ca vrei restul de mancare la pachet. A, mint, am luat o data pizza acasa pentru ca gasisem un fir de par pe prima pizza si am chemat managerul de acolo si mi-a dat una la pachet gratis. :P

  7. Asta tine de mentalitatea noastra de romani…
    Ce crezi ca iti face chelnerul daca ii zici sa iti puna la pachet? Te omoara? Nu. Mai ales daca ii dai si ciubuc…

  8. Majoritatea restaurantelor ofera la acelasi fel de mancare (mai ales la pizza, dar nu numai) diverse variante de gramaj (si pret). Ca atare te poti orienta si dupa acest aspect. Eu unul oricum in 90 % dintre cazuri pap tot. In celelalte 10 %, las in farfurie. Pizza nu o iau niciodata la pachet (si nici nu comand acasa) fiindca nu-mi place de nici un fel sa o mananc rece/reincalzita!

  9. @Diana
    Diferenta e uriasa. Chestia cu monedele e clasica. Cat despre bacsis, in RO se cam uita (foarte) urat chelnerii urat la tine daca nu lasi, chiar daca ai baut un banal suc!

    Putem discuta pana maine despre mentalitati romanesti de la restaurante. Chelnerii se uita chioras la tine si daca nu ceri varianta standard (fel + garnitura + salata + o tona de paine + 7 sosuri). Oricum uneori chiar daca nu ceri sos/paine, ti le aduce din oficiu si tot din oficiu ti le trece pe nota. Cred ca au target mai ales la paine, sosuri si salate. 50 de grame de sos costa de la 3 lei in sus, deci de la 50-60 de lei in sus pe kilogram. La fel pinea. 3 felii de paine, ti le taxeaza cu 2-3 lei. Deci undeva la 20 de lei daca ai cumpara o paine intreaga, in restaurant (la felie …). La salate la fel, 5 lei o salata de varza de 200 grame, deci 25 lei kilu de varza. Si ei o iau cu 1 lei / kg !. Si vorbesc de restaurante de medie, poate putin peste medie. Nici vorba de luxuri.

    Iti dai seama ca dupa ce esti tratat in halu asta, nu-ti mai vine sa ceri si mancarea la pachet.

  10. Nu suport să văd mâncare rămasă în farfurie, nici la mine, nici la altcineva, nici acasă, nici la restaurant.
    Mi-e foame? Atunci mănânc tot.
    Nu mi-e foame? Atunci nu comand în oraș sau nu îmi pun în farfurie acasă.
    Nu mi-e foame, dar mi-e poftă? Atunci îmi pun puțin în farfurie și dacă mai vreau îmi mai pun după. Nu mi-e rușine să mai cer o porție atunci când îmi place ceva.

    La restaurant e trecut mai mereu gramajul fiecărui fel din meniu și știu să citesc, deci nu comand mai mult decât știu că pot duce. Mereu există alternativa de a mai cere o porție sau un alt fel de mâncare mai rapid, în caz că mă grăbesc și nu mai pot aștepta până se mai face o friptură.

    În farfurie las mâncare doar dacă nu-mi place. Nu sunt pretențioasă la mâncare, dar decât să încep să borăsc de la ea (cum a fost cazul cu ceva mâncare cu sos Bechamel – țăranca de mine nu știa ce-i ăla), mai bine o las acolo.

    Sper să nu fie vreodată cazul să-mi placă ceva și să nu pot mânca tot, dar dacă o să fie, articolul ăsta și mai ales comentariile de la el mi-au arătat că nu e o rușine dacă cer restul la pachet. No, azi am mai învățat ceva.

  11. Intotdeauna iau la pachet jumatatea sau sfertul de pizza care-mi ramane. La noi in Moldova este ceva normal si asta nu mai mira pe nimeni :)

Comentariile sunt închise.