Doi ani de nefumat

Astăzi se împlinesc doi ani de când am fumat ultima țigară. Și anul trecut am scris despre primul an ca nefumătoare și probabil că o s-o mai fac, câțiva ani, de bucurie și uimire că am reușit așa o performanță.

Până la urmă, nu am făcut decât să mă întorc la normalitate, dar când îi văd pe fumătorii din jurul meu cum se chinuie, îmi dau seama cât de frumoasă este normalitatea „mea”.

În acești doi ani de când m-am lăsat de fumat, am economisit salvat în jur de 9.600 de lei, dacă aș fi cheltuit 400 de lei pe lună pentru tutun. Țigări nu mai cumpăram deja de ceva timp, dar dacă ar fi să dau acum 15-16 lei pe un pachet de țigări, având în vedere că fumam cam 30, uneori până la 40 de țigări pe zi, aș fi ajuns să dau 675 de lei pe lună pe țigări, deci 16.200 de lei în doi ani. O mașină mică… Bineînțeles că nu am economisit banii ăștia, ei sunt doar teoretici, dar măcar nu i-am dat pe țigări. I-am dat pe lucruri care îmi aduc bucurie, ultima astfel de achiziție fiind niște bijuterii din argint.

Sunt tot mai sensibilă la mirosul de fum de țigară. Mă bucur că nu se mai fumează în localuri, iar acasă am amenajat un fumoar, ca să nu se mai fumeze în bucătărie sau în oricare altă cameră. În toamnă, pe când zugrăveam, am simțit deodată miros de fum. Vreun vecin fuma, nu am reușit să-l identific, dar am simțit fumul care mi-a intrat în casă, așa cum mai simt când vecina de la parter fumează pe geamul de la bucătărie.

Nopțile trecute am visat că eram pe punctul de a fi închisă în ceva pușcărie, între garduri de fier, tot felul de vise tâmpite din care mă trezeam transpirată. În paralel, visam că mă gândeam dacă să fumez sau nu. Deci ceva dâră de îndoială probabil că mai este prin creierul meu, dar conștient nu aș mai pune țigara în gură.

Nu doar fumul de țigară mă deranjează. Nici măcar fumul de la grătare/mici nu-l mai suport. și de la fumes, gazele emanate de diverse produse de curățenie, simt că mă sufoc/înec. E ciudat, când mă gândesc că înainte vreme băgam de bunăvoie fum în mine și acum mă feresc și de aburi. Dar nu mă plâng. Mi-ar plăcea doar ca și fumătorii să realizeze cât de bine și de liberi și de ușor se pot simți dacă renunță la fumat… numai că e greu, drogul te face să fii înverșunat împotriva tuturor elementelor care ar încerca să te scape de viciu. Pun pariu că nici un fumător nu a citit până aici ce am scris eu.

O să mai scriu despre fumat și la anul pe vremea asta.

5 gânduri despre „Doi ani de nefumat

  1. Felicitari! Mama mea se chinuie de ceva vreme sa se lasa, fumeaza cateva luni, iar alte cateva nu fumeaza si tot asa. Eu mi-am format din tigara un tabiet si in majoritatea zilelor fumez 2 tigari la cafea si cam atat.

  2. Buna, e pentru prima data cand va vizitez blogul si vreau sa va spun ca imi place ceea ce faceti! mult succes si continuati tot asa… v-am adaugat la favorite :)

Comentariile sunt închise.