Dotarea maternităţilor nu e treaba statului român?

Am văzut adineauri la TV o reclamă prin care suntem îndemnaţi să donăm 2 euro pentru dotarea maternităților din România. Și m-a deranjat nu mesajul, ci tonul pe care sunt ceruți cei doi euro.

Era ceva de genul: „Dacă s-ar întâmpla /ar muri în fața ta, i-ai ajuta, dar dacă nu-i vezi, nu înseamnă că nu se întâmplă. Donează doi euro şi poţi să opreşti…”. Nu reţin textul exact şi nici nu am găsit reclama, dar ideea rămâne: tonul era unul de shaming, telespectatorul aproape că este tras de mânecă: „Păi tu nu vezi, bă, ce se întâmplă? Nu ţi-e ruşine să nu donezi pentru bieţii copilaşi?!”. 

De când e treaba privitorului la TV să doteze maternităţile din România? De ce trebuie făcute campanii de sensibilizare – sau mai rău – pentru ca un spital să fie dotat cu aparatură modernă pe banii populaţiei, când aceeaşi populaţie bagă bani grei în sistemul medical şi în caz de urgenţă, primeşte o aspirină sau o reţetă pentru Ibuprofen şi-un unguent?

Sigur că e trist ce se întâmplă, e trist că nu avem maternităţi dotate, că avem şcoli în care se învaţă la căldură dacă părinţii aduc lemne de acasă, e trist că ne mor bătrânii de frig, de foame şi de lipsă de medicamente, totul e trist, dar în nici un caz soluţia nu este folosirea unui ton certăreţ ca să determinaţi pe cineva să vă dea fie şi doi euro.

Foto: Pregnant woman, de pe Shutterstock [trebuie să v-o imaginați, că nu pot să o urc pe blog]

20 thoughts on “Dotarea maternităţilor nu e treaba statului român?”

  1. Din pacate, statul roman ne-a demonstrat cat de bine sta degeaba in inca un domeniu.
    Nu cunosc reclama, sunt si eu curios sa o vad. Sincer, imi pare rau pentru aceasta cauza ca se „bucura” de o asemenea promovare.
    Eu o sa donez, sper ca articolul tau sa inspire si pe altii.
    Daca noi nu facem ceva, statul sigur nu se va ocupa de asa ceva.

  2. O reclama gandita de niste persoane neinspirate n-ar trebui sa influenteze prea mult cauza in sine.
    In rest, sunt de acord ca statul ar trebui sa se ocupe de asta si sunt la fel de revoltata pe situatia actuala la care mai adugi asistente si medici care vad pacientii doar pe baza de plic.

  3. Din punctul meu de vedere (si doar al meu), tu nu ai talent la scris. Nu spui nimic nou niciodata, nu prezinti decat idei si fraze comune, banale, previzibile, la indemana oricui, prin formulari de duzina. Iti lipseste „acel ceva” din penita. Nici Sebastian nu e mare scriitor, la fel de mediocru, insa are talentul ala de a spune lucrurile la fel ca si Creanga. Tu insa, nu ai nimic …

    Cat despre ceea ce se face in regim de urgenta in spitalele romanesti, din nou expui inscrisuri ieftine, ca aia de pe drum, doar ca aia nu sunt „bloggeri”. Ia-ti in viata asta o meserie adevarata si ai sa vezi ca oamenii fac lucruri adevarate, Printre care si cei de la urgente, care salveaza vieti pe banda rulanta. Nu, nu sunt medic – pur si simplu am ceva cu tine si cu pretentiile tale scriitoricesti.

    Sunt curios – va fi acceptat comment-ul meu?

  4. Statul oricum nu face nimic pentru romani, nu sustine natalitatea, nu spitale, nu scoli, nu nimic. Singurul domeniu prolific este biserica. Pacat! Eu sunt curios cati bani s-au cheltuit cu reclamele respective si cati bani au strans din donatii. Nu cred ca au iesit prea mult pe plus. Dar ONG-urile trebuie sa supravietuiasca, nu?

  5. Fix cam aceleaşi idei îmi treceau şi mie prin cap când vedeam reclamele respective,chiar mă gândeam ”ia uite nene ce ne ceartă ăştia”…De aia nu o să donez niciodată pentru genul ăsta de campanie…

  6. Chiar daca articolul e scris de tine acum aproximativ o luna si jumatate, vreau sa comentez si eu si sa-ti spun eu de ce am donat.
    In octombrie 2014 a venit pe lume fetita mea la spitalul matern din Timisoara in urma unei cezariene programate, iar la cateva ore de la nastere am aflat ca are unele probleme de adaptare la mediul exterior si ca va trebui pusa in incubator in zona de terapie intensiva (nastere normala, nu prematura) pentru o anumita perioada si tinuta sub observatie cu diverse aparate. Nu exista durere mai mare sa-ti vezi copilul legat la aparate cand stii ca de ele conteaza sanatatea copilului tau pe mai departe. Si atunci realizezi cat de mult conteaza donatiile si campaniile de genul asta. Pentru ca ma gandeam ca exista orase care inca chiar nu sunt pregatite pentru asa ceva. Ei, dupa aproximativ o saptamana de frica si emotii, fetita noastra a devenit mai puternica si ne-au lasat sa o ducem acasa. Gandeste-te ca campania asta a inceput la mai putin de 1 luna de cand am ajuns noi acasa. N-am stiut cu cate maini sa trimit mesaje…
    Pana sa patesc asta spuneam si eu la fel ca tine, ca e normal ca statul sa asigure dotarile si ca nu-i treaba mea. Din pacate stim ca in realitate nu peste tot e asa si sunt inca destule maternitati sunt prost sau deloc dotate fie din lipsa de bani fie din dezinteresul autoritatilor. Si daca stiu ca poate din 1.000 de naivi ca mine se poate cumpara un aparat care poate pe viitor poate ajuta sau chiar salva cateva vieti, eu voi da banii cu draga inima!

  7. Problemele de la voi din tara nu se vor rezolva niciodata. Sunteti la ani lumina de orice inseamna civilizatie. Exista scene de cosmar inclusiv in spitalele din Bucuresti. Semnat: un medic care a lucrat in tara si in afara. Pentru cineva care a trait in afara tarii, sa vii in Romania la lucru constituie un risc major de depresie.

  8. Nota: am folosit persoana a II-a („voi”), deoarece nu mai recunosc Romania ca pe o tara natala, avand in comun prea putine cu dansa. Multa sanatate.

    1. @sms: inca unul care a uitat de unde a plecat… Daca nu te intereseaza nimic despre Romania, n-am inteles de ce mai comentezi aici.

    1. Corect ! De unde am certitudinea ca cei 2 euro se duc la maternitati si nu la o Catredrala a Neamului? Daca toti banii pe care romanii ii platesc SISTEMULUI SANITAR ar ramane in sistemul sanitar am avea cel mai performant sistem sanitar din lume. Pacat ca statul baga mai multi bani in biserici decat in spitale, orfelinate , camine de batrani..etc

  9. Din pacate am avut de a face cu probleme cu cel mic la nastere, din fericire sotia era intr-un spital din UK, unde a fost sesizată problema imediat dupa nastere.Din fericire ce are micutul a fost doar o operatie de rutina aici, din nefericire,cand m-am interesat de conditia lui in Romania (hidrocefalie), am aflat ca sunt doar doi doctori specializati in toata tara,doi.

    Si aici sunt organizatii care se ocupa cu strângerea de fonduri pentru spitale,nu e totul roz cu NHS, dar stii ca banii aia vor fi investitii in ce trebuie.

Comments are closed.