A doua încercare de vlogging

Acum câțiva ani (wow… au trecut ani, știu că fumam și am doi ani jumate de când nu mai fumez), am încercat să mă apuc de vlogging. De fapt, m-am și apucat, dar m-am plictisit repede, nu știu exact de ce, nu am găsit un loc care să-mi placă și din care să vloghez constant, așa cum o făceau alții – de exemplu, Gaben făcea mereu vloguri în mașină, ca și Grav3yardgirl, Anne-Marie avea peretele ei, mi-ar fi plăcut să îmi găsesc locul, am încercat mai multe variante, dar până la urmă m-am pierdut în detalii și am scăpat din vedere esențialul: subiectul. 

Cred că dacă nu ești vedetă sau măcar o super „bunăciune”, nimeni nu moare de nerăbdare să îți urmărească viața. OK, aproape nimeni, că suntem câțiva ciudați care ne uităm la vloguri ale unor oameni obișnuiți. Doar că și oamenii ăștia obișnuiți, imediat ce apar primele zeci de mii de vizualizări, se transformă în mici vedete. După primele contracte de publicitate, deja renunță la outro-urile casual și o dau cu „nu uitați să vă abonați, să dați un like și un share, mă ajută foarte mult”.

Eu am stat bine și m-am gândit. Nu o să fac niciodată vlogging serios. Nu cred că o să am vreodată răbdarea necesară pentru crearea unui scenariu: să-mi montez camera, să ies pe ușă, să intru ca și cum aș fi actriță în propria-mi viață, să mă filmez în timp ce mă uit pe geam, să pun pe cineva să mă filmeze în timp ce mă uit la haine prin magazine sau în timp ce aleg fructele pentru un smoothie, în piață sau în supermarket.

Ce încerc eu să fac este să pornesc camera telefonului de fiecare dată când simt că am ceva de zis sau când fac ceva interesant. Sau când îmi place cum îmi stă părul. :))

Nu mă simt bine filmându-mi întreaga viață, dar vreau să am, peste 10 ani, imagini filmate astăzi. Poate că unii oameni din viața mea nu vor mai fi și mi-ar părea rău să nu am vreun video cu ei. Nu toată lumea este OK cu asta, unora nu le place să fie filmați, așa cum nici mie nu îmi place, decât dacă am eu camera în mână. Cei din jurul meu s-au obișnuit, de câțiva ani, cu ideea că Denisa vine la pachet cu un telefon pe care îl are întotdeauna cu ea și uneori face poze sau filmează fără avertismente prealabile.

La sfârșitul anului trecut, eram un pic în derivă și voiam să îmi găsesc un CEVA de care să mă țin tot anul, dar nu găseam ceva-ul. Am început să postez o poză pe zi pe Instagram și mi-am propus să filmez o secundă pe zi, ca la final de an să am un video de 365 de secunde. A ținut cât a ținut povestea asta, dar ca orice om, am și eu momente când nu mă simt bine, când mi se pare că arăt ca dracu, când mă supără câte cineva (sau toată lumea) și nu vreau să văd pe nimeni, evident că nici pe mine. Așa că nu am filmat o dată, apoi nu am filmat nimic câteva zile la rând, am ieșit din ritm.

 

Nici de postat pe Instagram nu m-am ținut; am postat dar nu zi de zi și nu doar o poză pe zi. Asta sunt eu – îmi încalc propriile reguli și apoi regret. Ei bine, de ceva timp m-am gândit că decât să pun câte o bucată de video pe zi pe YouTube (lucru pe care voi continua să îl fac, totuși, doar că nu forțat, ci natural, de fiecare dată când am ce să postez), mai bine pun una pe săptămână.

În mintea mea, vlogul săptămânal care tocmai ia naștere se numește NE VEDEM JOI. În primele două săptămâni, am postat două vloguri, unul vineri și altul joi. Acu’ rămâne de văzut dacă o să am disciplina necesară să postez joi de joi și cât mă va ține.

Până una-alta, vă invit să urmăriți cele două vloguri, cu mențiunea că toate video-urile pe care le fac sunt editate cu minunăția de telefon Samsung Galaxy S7. Filmate și editate, ați citit bine. Telefonul meu are un editor video aproape perfect. Îi lipsesc câteva features (legate de sunet, muzică de fundal, reglarea diferențiată a volumului și posibilitatea de a suprapune imagini peste video), altfel este perfect. Cine s-ar fi gândit, acum câțiva ani, că vom ajunge să facem editare video pe telefon, în 2017?

Vă rog să îmi spuneți cum vi se par și dacă urmăriți vloguri & vloggeri. Și dacă da, pe cine.

Dacă vă plac videourile mele, abonați-vă, vorba aia, dați un like, un share, o măslină, o atenție.

În altă ordine de idei, nu-mi vine să cred că e deja 30 iunie și eu am fost la ștrand O DATĂ anul ăsta. :(

5 gânduri despre „A doua încercare de vlogging

  1. Eu nici macar de blogging n-am reusit sa ma tin. Dupa ce am trecut la munca de birou am zis ca mai scriu intamplari de pe teren, dar mi-am dat seama ca sunt lucruri care trebuie sa ramana nespuse si nestiute.

  2. Eu am de gand sa incep sa fac self- vlogging. Adica, sa ma filmez pe mine, facand chestii, ca pe la vreo 50 de ani sa arat la copii (daca o sa am), sau sa ma uit in retrospectiva, cu ce rahaturi neinteresante faceam eu in tinerete. Fara sa postez pe net.
    Adica, e mai mare pacatul sa nu fac asta, avand in vedere cate modalitati avem de a surprinde amintiri.

    Si zici ca S7 filmeaza ASA??? Hmmm… renunt la ideea de Canon G7x.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge