Emoticoane: pro sau contra?

În blogosferă se dezbate „problema” emoticoanelor: unii sunt pro, alţii contra [evident]. Sebi zice că-l enervează cei care la trei cuvinte folosesc 10 emoticoane. Scopul pentru care au fost create acestea este de a exprima o stare de spirit. Una singură, pentru că nu poţi să fii şi nervos şi vesel în acelaşi timp. Sau mă rog, poţi, dar atunci probabil că ai fi în cămaşa de forţă, la un spital de „veseli”.

Eu chiar am scris în urmă cu ceva vreme despre „problema” pe care o am cu emoticoanele, şi anume că le folosesc prea des. Dar tot nu m-am vindecat între timp, la comentariile pe care le las pe bloguri – inclusiv pe al meu – adaug câte un „smiley face” ori un cap galben cu limba scoasă, iar pe messenger ştie toată lumea cu care am discutat măcar o dată că nu pot să port o conversaţie fără să „las” măcar un rânjet. big grin

Totuşi, nu-mi plac nici mie persoanele care încep o conversaţie cu un buzz, continuă cu trei emoticoane, „trântesc” un „cf” – care, pentru cine nu ştie, înseamnă „Ce faci? Eu sunt un cretin şi sunt prea comod ca să scriu «Ce faci?», nu meriţi mai mult decât «cf», dacă vrei să-mi răspunzi bine, dacă nu, o să consider că «nu vrei să vb cu mn»” – şi dacă nu le răspunzi te mai fericesc cu un buzz. Să nu uităm de minunatele Audibles: dacă te-a pus necuratu’ să nu-ţi dezactivezi sunetul la Audibles, sigur se va găsi un copil sau un adult cu minte de copil care să-ţi dea cu ouă în geam când ţi-e lumea mai dragă. Nici „soneria” pentru apelurile prin messenger nu o am activată. Îmi ţin messengerul deschis mai tot timpul şi nu mi-ar conveni să mă trezesc sunată, când mi-e somnul mai dulce, de cineva care nu are nimic de spus, dar se plictiseşte.

Revenind la emoticoane: mi-s dragi, pentru că altfel nu le-aş folosi. Le folosesc în toate conversaţiile, când sunt plecată de-acasă schimb pupici cu Sebi, mama [apropo, ăsta e preferatul ei: dancing] şi tata şi mă bucur că există. Dar ca orice lucru bun, trebuie folosite cu măsură, altfel devin enervante. nerd

Iată şi un filmuleţ despre invazia emoticoanelor:

P.S. Mă enervează faptul că în cuvântul „emoticons” există „emo”.

Etichetat

8 gânduri despre „Emoticoane: pro sau contra?

  1. mai…eu sunt pentru emoticon am si unul favorit pentru mess asta (%).. e simplu dar spune multe…eu m-am lovit de alta dilema in ultimul timp twitter sau facebook:) detalii la linkul lasat….sper s iti placa si blogul meu…al tau e fun mai ales prin cromatica

  2. Offtopic: Denisuca draga, te-am visat aseara hahahahaha. Tineai mortis sa mergi sa cumperi bomboane, e tot ce-mi amintesc haha :)

  3. Acel Buzz de inceput este de obicei momentul cand ma enervez la maxim, niciodata nu am inteles de ce trebuie sa fie asa mare graba incat sa nu astepti sa zici un buna si apoi sa vezi daca in cele 2-3 minutele de dupa iti voi raspunde. Unora le este greu sa inteleaga ca eu daca nu sunt la pc, nu am cum sa raspund oricate buzz-uri vor da ei pana revin.

  4. Eu iubesc emoticoanele…
    Sunt ca o completare… ceva ce nu se poate exprima in cuvinte, se arata cu o făţucă zâmbitoare sau tristă/etc.

  5. Pingback: Campania Zapp pe bloguri | ARHI
  6. Pingback: Denisuca - nevastă de Coşmar » Să declarăm vinerea “No Emoticon Day”

Comentariile sunt închise.