„Eticheta” de bandă

În drumul nostru scurt spre casele de marcat din supermarket-uri, ni se întâmplă deseori să tragem cu ochiul asupra produselor aflate pe bandă. Ce să și faci, în cele câteva minute în care ești prins între străini, dacă nu să analizezi ce și-au cumpărat alții și să îi judeci pentru alegerile făcute?! 

Unii glumeți își cumpără chestii din supermarket cu scopul precis de a le speria pe casiere (a se vedea aici).

Mie mi se pare oarecum amuzant că toate produsele care sunt pe banda care duce la casa de marcat se află încă în proprietatea (stocul) magazinului, dar noi le tratăm de parcă ar fi ale noastre din momentul în care le-am pus în coș. Deja când ajungem să le înșirăm pe bandă, am început să ne atașăm emoțional de ele, sunt ale noastre.

De câte ori mă uit insistent la produsele altora așezate pe bandă, mă simt vinovată, de parcă aș trage cu ochiul în viața lor privată, în frigiderul lor, în cămara și debaraua lor. De fapt, nu produsele le analizăm, ci ce reprezintă ele: combinația de iaurt de fructe de-ăla scump plus unt Président plus pâine neagră plus câteva legume poate însemna un stil de viață sănătos; un pachet de prezervative, o cutie de ciocolată și o sticlă de vin = seară romantică; cea mai ieftină apă minerală plus un kil de cartofi plus ceva carne cu etichetă roșie (adică la reducere) = pensionar amărât etc.

Nu știu: care este eticheta în cazul statului la coadă în supermarket? Nu se pune problema să te uiți pe telefonul celui din față, pentru că vă desparte un coș mare, dar poți să te uiți la ce a cumpărat, la cum e îmbrăcat etc. Zilele trecute am văzut o cetățeană de etnie rromă scoțând banii cu care a plătit din sutien (sau de sub țâțe, dacă nu avea sutien). Mi s-a părut dubios, m-am uitat la ea: nu avea buzunare la fusta largă și înflorată, nu avea nici poșetă, unde să și ții banii? Brrrr.

Voi ce faceți cât timp aștetați la coadă? Fericiți cei ce au supermarket-uri cu self checkout, așa cum am văzut în țările vestice (Italia și Belgia). Până când Kaufland va introduce în toată țara sistemul de scanare a produselor la raft, cu ajutorul aplicației de mobil, ne uităm la ce au cumpărat alții. Iar până la asta mai avem de așteptat.

Citește și: Când aştepţi la coadă

5 thoughts on “„Eticheta” de bandă”

  1. Eu nu fac nimic, dar îți spun ce face fiu-meu (10 ani) mereu: studiază etichetele de prezervative şi lubrifiante

  2. Eram burlac, mergeam la cumparaturi si imi dadeam seama ca-s multi care-s ca si mine: mancare putina, in care primau semipreparatele, mai multa bautura decat mancare, singuri la cumparaturi, iar la final cosul avea destul de putine produse.

    „Eticheta” de banda: pune un afurisit de separator dupa cumparaturile tale! De cele mai multe ori ala din spatele tau nu ajunge la el si nu cred ca vrei sa platesti si cumparaturile lui. Am vazut cazuri.
    Bonurile de masa se pregatesc inainte de a ajunge la casier/a. Facebook si Whatsapp pot sa astepte.
    Nu baga caruciorul in curul aluia din fata ta. Faptul ca iti lasi copilul sa se joace cu caruciorul nu te disculpa. Afurisitul ala de carucior nu e o jucarie, desi imi place si mie sa ma „dau” cu el.
    Asteapta ca ala din fata ta sa-si termine de pus cumparaturile pe banda inainte sa te apuci tu. Am vrut sa-l iau la impins vagoane pe ala care s-a apucat sa-si goleasca cosul pe banda in spatele meu si-al nevestei, cand noi mai aveam de descarcat mai bine de jumatate din al nostru. A pus si separator, ca un semn de „pana aici! ajunge cat v-ati intins”.
    Daca vrei sa iti iei tigari, hotaraste-te cate pachete si ce fel. „Dati-mi doua Pall Mall Lights” (primeste). „Si patru Kenturi lungi” (primeste; suna telefonul, vorbeste) „Cum? Kent 8? Nu lungi? Patru, da? Ok” (catre casiera: „Patru Kent 8”) „Bine boss, ne vedem la club” (inchide). Catre casiera: „Deci 4 Kent 8, nu 4 Kenturi lungi”.

  3. -Stau de vorba cu al meu, discutam preturile, mai radem, mai barfim.
    -Daca sunt singura, belesc ochii prin jur, ma gandesc daca mai am nevoie de ceva si in acelasi timp ma rog sa nu am nevoie, ca asta ar insemna sa parasesc coada :)))
    -O mai injur in gand pe cate o tanti care staaaaaaaaaaa sa isi puna fiecare moneda si hartie in portofel, sa isi aranjeze geanta si APOI sa puna produsele in cos, dupa ce plateste. Sau pe alea care se apuca sa le aranjeze in pungi, desi casiera scaneaza produsele mele si trebuie sa incep sa le pun in cos.
    Eu mor de jena daca las lumea sa astepte dupa mine. Arunc banii in geanta si produsele in cos si abia dupa, ma dau intr-o parte si mi le aranjez.

    Si eu ma mai uit la ce ia lumea, dar nu ma gandesc prea tare la ce face cu ele.
    O singura data am gandit cu voce tare. Eram intr-un Mega Image din ala micut si era o tanti in fata mea, ofuscata, ca nu gasea data de expirare pe paine si ca din cauza magazinului se imbolnaveste ea (de parca o obliga cineva sa cumpere FIX painea aia). Pana am dat cu ochii de banda si am vazut ca avea margarina, niste salam victoria si dulciuri.
    Si mi-a scapat un: „margarina si parizerul ala or sa apuce sa va omoare mai repede decat o sa va imbolnaveasca magazinul”.
    Am auzit niste pufnituri de ras in spate, in fata doamna s-a facut rosie si a plecat, nu a mai stat sa cumpere nimic.
    Mno… intamplari de magazin :))

Comments are closed.