Luni începe şcoala. Nu mai daţi banii pe flori!

E bine împământenită tradiţia asta: la fiecare „ocazie” TREBUIE să duci flori. Începe şcoala, îi duci doamnei învăţătoare sau diriginte un buchet de flori. Frumoase, scumpe, cu cât e mai mare buchetul, cu atât copilul tău va fi mai bine văzut pe parcursul anului şcolar ce stă să înceapă. Şi parcă nu vrei să fie copilul tău cel mai prost [văzut] din curtea şcolii, încă din prima zi de şcoală, nu?

Aşa că iei un buchet mare de flori, pe care plăteşti o căruţă de bani şi care ştii sigur că se va ofili în câteva zile, dar nu mai contează, tu ţi-ai făcut datoria, eşti în rând cu lumea. La fel se întâmplă la cununii, nunţi, botezuri, aniversări, zile de naştere, zile onomastice, vizite la doctor, vizite la soacră etc. Suntem cu toţii învăţaţi că trebuie să ducem flori ca să arătăm că ne pasă de persoana căreia i le dăruim.  

Florăresele de altădată s-au orientat şi şi-au făcut SRL-uri cu care importă flori din alte ţări, că la noi nici „industria” asta nu mai merge cum mergea odată. Nu poţi să duci garoafe decât la mort, nu poţi să-i cumperi iubitei gladiole sau – the horror!!! – gerbera, trebuie să alegi cel mai mare buchet de flori, pe măsura iubirii sau respectului pe care i-l porţi femeii căreia îi dăruieşti florile.

De ce „trebuie”? Pentru că aşa zice societatea, aşa se face, aşa face toată lumea. Toate oile. Să facem ce face turma.

Mă gândesc că o clasă „condusă” de un învăţător sau diriginte ar putea avea căutare printre părinţi tocmai datorită faptului că nu mai trebuie să dea banii pe flori la începutul şcolii, pe mărţişoare de 1 martie, din nou flori de 8 martie şi aşa mai departe.

Înainte de cununia civilă, am scris pe blog o postare în care îi rugam pe cei care urmau să fie alături de noi să nu îmi aducă flori. La sfârşitul zilei, aveam o cadă plină cu flori care mai de care mai mari şi mai scumpe. A doua zi, când ne-am trezit, am plecat spre Cluj. Nici măcar nu am apucat să-mi fotografiez florile, măcar cu o amintire foto să fi rămas; le-am lăsat să se ofilească şi apoi a intrat în atribuţiile alor mei să le arunce, că doar ce era să facă cu ele? Uite-aşa, câteva sute de lei au fost cheltuite fix de-am-pulea de nişte oameni care ar fi putut mai bine să-mi cumpere o cutie de ciocolată sau să-şi cumpere ei câte o pungă de cafea pe care să o savureze în cinstea mea, par egzampăl.

Dar oamenii nu vor să priceapă şi pace! Trebuie să ducem flori, pentru că aşa se face!

Dragi părinţi, vă dau o idee pentru 15 septembrie: în loc să-i cumpăraţi învăţătoarei un buchet de flori de care se va bucura câteva minute şi care va ajunge la gunoi, pentru că asta e soarta florilor tăiate, se ofilesc, mor!, mai bine cumpăraţi-i o cutie de bomboane. Cu puţin noroc, vă va costa mai puţin decât buchetul de flori şi vă asigur că – exceptând cazul în care e diabetică – va aprecia mai mult gestul vostru.

Unde mai pui că, în loc să se chinuie peste două zile să adune florile de prin vaze şi să le ducă la gunoi, va avea un moment dulce datorită vouă. Poate va împărţi bomboanele cu colegele din cancelaria profesorilor şi le va spune despre părintele atipic care în loc să-i ducă flori, cum face toată lumea, i-a cumpărat ceva dulce.

Mai bine să prospere producătorii de dulciuri decât cei care cultivă florile doar ca să le omoare. Trăiască trestia de zahăr! :D

sursa foto

8 thoughts on “Luni începe şcoala. Nu mai daţi banii pe flori!”

  1. La cununia civila am primit de la o colega, in loc de flori, un pachetel: o carte si o rama foto. Mi s-a parut atat de inspirat cadoul ei, incat intentionez sa-l implementez si eu. Nu stiu cand, insa, ca deja am fost la doua nunti si tot flori am dus :))

  2. Sor-mea a avut o invatatoare mare iubitoare de flori si nu era prea incantata de altceva decat de …flori. Imi aduc aminte cum i-a dus mama o data ciocolate, cafele, din astea si a precizat „dragut” : Ar fi mers mai bine niste flori … Probabil e mandria mai mare cand ajunge in fata blocului cu mormanul de balarii, sa o invidieze toate vecinele :)

  3. La fel le-am zis și eu neamurilor și prietenilor, să nu-mi aducă flori la cununia civilă. M-am trezit cu vreo 2 găleți mari pline, pe lângă vazele avute în casă. La fel ca și Tomata, am avut o surpriză de la o prietenă care mi-a adus o cărticică pentru suflet și un bol deosebit, decorativ. Din câte am văzut, a apărut și moda cu plantele în ghiveci… parcă e ceva mai bine așa decât să se dea banii pe buchete.

  4. @ Alexandra: sau poate chiar îi plac florile mai mult. Unele persoane au un simt estetic deosebit si traiesc o bucurie mai mare la vederea unui buchet de flori decat traiesc altii mancand o ciocolata.

  5. La cununia civila am primit flori, au fost superbe, dar m-a incercat si pe mine tristetea, gandindu-ma ca oricum mor. Motiv pentru care sotu’ nu-mi mai face cadou din asta de 12 ani, de cand ne cunoastem. Mi-a adus atunci de 2 ori trandafiri rosii (am io boala pe ei) si i-am spus ca mai bine nu. mi-e nus’ cum sa ii vad murind. Imi place sa-mi bag nasul prin flori pe strada de pilda, dar niciodata nu rup, adulmec si gata.

    Cand am nascut am avut foarte putini vizitatori, dar le-am zis clar: NU FLORI, ca nu au voie cu ele in salon. S-au cam uitat ciudat la mine, dar m-au ascultat. Si a fost minunat sa ii vad pe ei acolo, m-a bucurat prezenta lor mai mult decat niste flori care ar ramas sa se ofileasca la usa.

  6. Buna,Denisa.Sunt incepatoare in modelarea Fimo,dar sunt o curajoasa si o perseverenta,incat sunt sigura ca voi face treaba buna.Asta si datorita imaginatiei pe care o am din nastere.Tot ce ai scris am citit.Multumesc.Daca imi raspunzi la o intrebare iti multumesc si mai mult: dintr-o cutie de Fimo de 56g pot realiza 50 banuti cu diametrul de 20mm?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Este obligatorie bifarea căsuței GDPR / Checkbox GDPR is required

*

De acord / I agree

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.