Inventarul IKEILOR mele

Inspirată de Tomata, m-am gândit să fac şi eu o listă cu produsele IKEA pe care le am şi le folosesc cu drag. Nu e campanie, nu vă speriaţi, e doar dragostea faţă de nişte produse [de cele mai multe ori] ieftine şi de calitate.

Un mic background: când a venit IKEA în România nu aveam încă blog, dar Yahoo Messenger era la modă cam cum e Facebook acum şi avatarul meu a fost, timp de câteva luni, o poză cu IKEA. Eram tare fericită că brandul ăsta a venit în România şi nici acum nu mi-a scăzut entuziasmul. Ba, într-o vreme – înainte de criză, desigur – existau zvonuri că IKEA ar vrea să deschidă un al doilea magazin la Deva. „Acum mă duc să semnez cu suedezii”, ar fi zis primarul de-atunci al Devei, în nebunia lui. Sau poate că a fost nebunia presei care i-a pus vorbe în gură, dar îmi vine greu să cred, mai ales că îl ştiu destul de lăudăros şi degrabă vărstător de… cuvinte fără sens pe Mircia Muntean, fie-i mandatul uşor.

Nu cred că v-am povestit niciodată cum am ajuns eu prima dată într-un magazin IKEA. O s-o fac acum.  Era prin 2003 sau 2004, mergeam cu Tata, vară-mea şi văru-meu în Germania, cu afaceri. Ea avea treabă, noi aveam maşină, eu eram în plus, free trip, aţi prins ideea. Văzusem o mulţime de reclame la IKEA în cadrul emisiunii lui Andi Moisescu, Apropo TV. Nu aveam YouTube, ca acum, să le caut şi să le adaug la favorite. Vedeai ce-ţi dădeau alţii, iar „alţii” erau oamenii de la Apropo. Ştiam, deci, că IKEA e un magazin mare de tot, cu mobilă şi accesorii pentru casă. Făcusem deja o obsesie pentru brandul ăsta, aşa că la primul magazin pe lângă care am trecut am tresărit şi-am strigat.

Degeaba, era noapte. „Oprim când ne-ntoarcem”, mi-a spus Tata, dar nici el nu părea să creadă că în excursia aia voi ajunge să văd interiorul vreunui magazin IKEA. Eram în Ungaria. Am mai văzut unul prin Austria, dar ne grăbeam să ajungem, aşa că de fiecare dată când am vrut să ieşim de pe autostradă ca să mergem undeva, mi se răspundea: „Când ne-ntoarcem”. Bine, am realizat mai târziu ce înseamnă să deturnezi un şofer care are de condus sute de kilometri dintr-un foc, că vrei tu să mergi la un magazin…

După vreo două sau trei zile, ne întoarcem. Era rândul meu să mi se facă moftul, sunt pe fază, cu ochii-n patru după IKEA. Ochesc unul. Eram deja cu toţii obosiţi, pentru că nu am plecat din Germania la prima oră, ci ne-am învârtit câteva ore bune într-un supermarket [Globus] cum nu mai văzusem niciodată până atunci. Nici în Ungaria, nici în Austria. Ochesc IKEA şi încep să dau din mâini şi din picioare, atât cât îmi permitea spaţiul şi aşa îngust din Opelul Corsa în care eram îngrămădiţi patru oameni şi o mulţime de cumpărături.

„Nu mai oprim, Denisa, că-i târziu şi am mult de condus! Şi nu putem intra, dacă-mi spuneai mai din timp ieşeam de pe autostradă, dar acum nu am ce face!” „Dar mi-ai promis!”, zic eu printre lacrimi şi… adorm plângând, ca un copil care nu şi-a primit bomboana, deşi a fost cuminte. De unde să fi ştiut eu cum e cu ieşirea de pe autostradă, că fusesem abia de câteva ori pe autostradă, la Bucureşti, plus cele din Austria şi Ungaria, ca pasager mereu pe scaunul din spate?! Am adormit plângând, supărată foc că nu aveam să văd nici de data asta IKEA.

M-am trezit când maşina nu mai mergea lin pe autostradă. Eram în parcarea unui magazin IKEA!!! Habar n-am cum l-a văzut Tata, dacă nu cumva a vorbit cu Ingvar Kamprad să construiască repede unul în drumul nostru, cert e că l-a ochit, a ieşit de pe autostradă şi m-am trezit în parcare la IKEA: Nu mai ştiu unde era, ştiu doar că eram undeva prin Austria, pentru că totul în jurul meu se întâmpla în limba germană.

Şi eu eram în culmea fericirii! Nici atunci, dar nici la următoarele vizite în IKEA nostru din Băneasa nu am putut să stau atât cât mi-aş fi dorit. Pe bucket list-ul meu există o dorinţă legată de IKEA încă neîmplinită: să stau o zi întreagă, de dimineaţa până seara, în IKEA şi să le fac, pur şi simplu, inventarul. Să aflu ce face fiecare produs, să mă „joc” cu toate accesoriile de bucătărie, să încerc fiecare chestie, să mă aşez pe toate canapelele şi scaunele, să deschid toate dulapurile de la toate piesele de mobilier. Să-mi umplu coşul nu doar cu accesorii, ci şi cu mobilă şi să locuiesc într-o casă decorată exclusiv de la IKEA. Mai am mult până acolo, dar într-o bună zi tot îmi fac măcar prima dambla – aceea de a sta o zi întreagă în IKEA, până când o să zic eu: NU MAI POT, vreau acasă! Până atunci, însă, cum spuneam, inspirată de Tomata, iată cu ce produse IKEA mă „laud” acum.

Bucătărie

ikea-vardefull-aparat-decojit-cartofi-negru__0114940_PE267928_S4Aici cred că sunt cele mai multe produse de la IKEA. În primul rând, e masa verde pe care ei au gândit-o pentru living, dar mie mi-e foarte bună în bucătărie, pentru că e marend . Are aproape un metru jumate. Nu e o masă „adevărată” şi probabil că într-o bună zi o să cedeze, dar am luat-o la un preţ imbatabil – 100 de lei blatul şi vreo 30 de lei picioarele, deci deja şi-a făcut toţi banii, zic eu.

Am un set de linguriţe primit cadou la cununia civilă pe care le-aş folosi mai des dacă ar fi mai micuţe; sunt prea lungi, dar nu aş fi putut să le pun în sertarul cu tacâmuri pe care nu le folosim [da, avem şi aşa ceva… multe tacâmuri!]. Apropo de tacâmuri, acestea se scurg de apă, după ce le spăl, în cele două cutii speciale

kvot-suport-vesela__18800_PE103965_S4Un cuţit pentru curăţat legume nu a avut o soartă fericită, lama curbată mă cam încurcă şi oricum legumele le curăţ cu dispozitivul special. Apropo, dacă şi voi aţi avut experienţe nefericite cu mizeriile alea de curăţat cartofi luate de prin piaţă, vă recomand dispozitivul de decojit cartofi IKEA 365+ VÄRDEFULL, o să vă schimbaţi părerea despre instrumentele astea! A naibii chestie, noi de ce nu putem să avem un cuvânt scurt şi uşor, aşa cum este „peeler”, şi trebuie să-i spunem „dispozitiv pentru decojit cartofi”?

Din aceeaşi familie, folosim şi recomandăm [eu mă bucur că le avem, Sebi le foloseşte] presa de usturoi IKEA 365+ VÄRDEFULL şi desfăcătorul de conserve.

Desigur, din bucătăria mea nu avea cum să lipsească suportul metalic de vase KVOT! Suntem deja la „a doua generaţie”, pe primul a vrut Mama să-l cureţe cu ceva sau a scăpat pe el ceva substanţă chimică şi l-a distrus. Nu de tot, adică putea fi folosit în continuare, dar dacă tot am ajuns la Bucureşti vara asta şi dacă tot am chiuvetă nouă şi mască verde nouă, nu puteam să las suportul de vase vechi şi distrus, puteam? Nu puteam. perii plastis

Prima dată când am cumpărat periile PLASTIS pentru spălat vase, erau în set de trei şi setul a costat cinci lei. Acum ştiu că le-am luat la ofertă, pentru că de atunci le-am găsit numai la bucată şi e cinci lei una, nu setul de trei. Dacă nu le-aş fi luat atunci, probabil că nu aş fi dat cinci lei pe o perie şi nu aş fi aflat cât sunt de bune! Spălatul oalelor, tigăilor, wok-urilor murdărite de Sebastian nu mai e un chin atât de mare de când am descoperit periile astea. Se mai uzează, le mai înlocuiesc, dar mereu am măcar una de rezervă, nouă, pusă bine pe undeva. De-asta de fiecare dată când ajung la IKEA îmi refac stocul de perii pentru vase; şi mai sunt şi mamele şi prietenele cărora le facem cadou câte o perie de-asta minune. Chiar nu mă mai văd spălând vase fără ea.

Din familia PLASTIS mai am tăviţe pentru cuburi de gheaţă. Nu prea folosesc eu gheaţă, dar acum, că tot e vară, chiar am o tavă în congelator.

În sertare şi, uneori, pe masă, pun un fel de folie foarte groasă, VARIERA pe numele ei, care nu mai lasă chestiile din sertare să alunece şi îmi protejează masa şi alte suprafeţe [întrebuinţări se găsesc, daţi-mi numai suficientă folie VARIERA şi găsesc eu ce să fac cu ea!]. Nu ştiu ce se întâmplă, că eu tot cumpăr câte un sul şi ea tot dispare.

rajtan-borcan-mirodenii__0171916_PE173636_S4În sertare, toate chestiile sunt organizate în tăviţe SMÄCKER pe care le-am cumpărat la preţuri mici de tot, mai puţin sertarul principal cu tacâmuri, unde am un suport verde, mai mare, de la Zepter, care după 20 de ani încă mai rezistă. Lingurile de lemn stau într-un suport metalic ORDNING, la uscat, paharele şi cănile stau pe două suporturi metalice atârnate de o ţeavă, lângă aragaz mai am o ţeavă cu cârlige şi alte suporturi, pentru condimente, rolă de şerveţele etc. Am înlocuit fundurile de lemn cu tocătoare colorate LEGITIM, unele flexibile, altele nu. Oala fierbinte nu se mai pune pe clasica placă de faianţă în suport metalic, ci pe suportul verde, trifoi cu patru foi, de la IKEA.

Multe condimente sunt frumos aranjate în borcanele RAJTAN cu capac argintiu care vin în seturi de câte patru. Sunt multe condimente, o să-mi mai ia nişte drumuri la IKEA până să le punem pe toate în borcane identice, dar suntem pe drumul cel bun!

legitim-set-tocatoare-verde__0114937_PE267925_S4Apropiaţii mei ştiu că adun toate borcanele posibile, cutii metalice, cutii din lemn, din carton, dacă sunt frumoase. Cred că am început „colecţia” cu borcanele cu capac de la IKEA. FÖRVAR, KORKEN, DROPPAR, BURKEN – am cel puţin câte unul din fiecare şi visez ca într-o zi, toate nimicurile din bucătăria mea să fie puse frumos în borcanele astea cu capac.

În bucătăria mea se mai găsesc pâlnii colorate, o cutie cu răzătoare pe post de capac, lingură de îngheţată, toate din „familia” CHOSIGT. Limonada o fac într-o carafă VÄNLIG, lingurile de lemn stau în suportul pentru tacămuri ORDNING, mai am două castroane din sticlă, o tigaie mică-mică, pentru un singur ou [pe care i-am dat-o cumnatului], pe care am luat-o din IKEA Firenze. Nu m-am prea omorât cumpărând căni şi pahare, pentru că aici am un alt pitic pe creier: îmi plac cele personalizate. Scopul meu este să înlocuiesc, într-o bună zi, toate cănile şi paharele cu unele personalizate. Deocamdată am pahare cu Dorna, Coca-Cola, Pepsi, Bacardi, J&B, Aperol.Ballantines, Teachers, Palm, căni cu Google, dar nu mă opresc aici. :D

Pungile cu diverse condimente sau cele de cafea, alune etc. le sigilez cu ajutorul clemelor BEVARA sau cu metoda homemade. Mai am prin sertare: o spatulă GUBBRÖRA, un polonic SPECIELL. Pungile le depozitez într-un suport pe care nu îl găsesc pe site.

N-a fost să fie: îmi doream mult o chiuvetă de bucătărie de la IKEA, dar când m-am văzut cu banii în mână, Bucureştiul era departe, iar la Praktiker am găsit chiuveta FRANKE visată, din compozit, la un preţ rezonabil: 550 de lei. Bine, nu e ieftină deloc, dar ca să vă faceţi o idee, celelalte costau de la 800 de lei în sus, aşa că aş putea spune că am prins un chilipir. Aş putea spune, dar n-o să spun asta. Înainte de chiuvetă, îmi cumpărasem din IKEA un suport pentru curăţat legumele compatibil cu chiuvetele lor, care s-a întâmplat să fie compatibil şi cu vechea mea chiuvetă din inox, dar şi cu cea nouă, deci numa’ bine.

Baie

bastis-carlig-cl-as__0146505_PE305447_S4Cel mai important produs IKEA din baia mea este cântarul. Nu l-am găsit pe site-ul IKEA; semn că nu mai există; tot ce am găsit este unul electronic, la 70 de lei. Eu am dat pe al meu câţiva euro şi de 10 ani funcţionează fără probleme. În cele electronice nu prea am încredere, they are evil!

Pe pereţi am nişte cuiere simpatice, în formă de funduri de animale. Încerc să cumpăr câte unul cu fiecare drum la IKEA, dar mereu uit şi iau alte şi alte năzdrăvănii. Hârtia igienică o păstrez într-un dispenser de pungi VARIERA – am cules de pe Pinterest ideea asta.

Tot pe perete, lângă oglinda mare stă una cu lupă, FRÄCK pe numele ei. E genială, nu mai vreau să trăiesc fără ea!

Camere

De când mi-am cumpărat perna 365+ FAST, nu mai dorm pe altceva. Aş putea spune că 30 de ani am dormit aiurea, pe diverse perne mai mari sau mai mici, iar acum am un somn relaxat pentru că nu mă mai chinui. Şi pilota am înlocuit-o cu una de la IKEA, nu ştiu cum se numeşte, dar ştiu că e subţire şi-mi ţine de cald iarna. Vara e greu, mi-e cald şi fără să mă acopăr, dar e bine că măcar trece repede.

Veioza verde am cumpărat-o din Austria, nu mi-a venit să cred că e atât de ieftină [am dat câţiva euro pe ea, nu mai ştiu câţi, dar mărunţiş]. Nu o mai găsesc pe nicăieri, deci cred că e discontinued, adică nu se mai fabrică. Păcat!

fixa-set-unelte-piese__0114491_PE266984_S4Tot la „camere” o să trec şi trusa de scule FIXA. Pe prima mi-am luat-o din Austria, atunci, la prima mea vizită într-un magazin IKEA. A costat cinci euro, era la reducere, şi tot atunci şi-a luat şi văru’-meu una identică. După câteva luni, a lui era toată jerpelită, semn că o folosise intens. Cutia nu era făcută să reziste într-un mediu în care se lucrează intens, iar dacă nu ai grijă de ea, se mai zgârie, ba chiar „fereastra” din plastic se poate sparge destul de uşor. Eu mă gândeam că pe mine o să mă ţină toată viaţa, până când a pus Sebi mâna pe ciocan şi… mi l-a îndoit! Cum a reuşit nu voi şti niciodată, ştiu doar că am văzut negru în faţa ochilor [puteam să văd negru în spatele ochilor?] şi de atunci l-am tot bătut la cap: „să faci bine să-mi iei o altă trusă de scule!”. La ultimul drum în Bucureşti, s-a conformat, că n-a mai fost scăpare. Noua trusă e a mea şi numai a mea, cine mai vrea să folosească vreo sculă trebuie să facă o cerere scrisă şi numai pe bază de proces-verbal de predare – primire primeşte sculele din trusa mea FIXA.

Eram în căutarea unei soluţii pentru agăţarea căştilor lui Sebi de sertarul de la birou. Am găsit cârligele BJÄRNUM, care sunt senzaţionale.Şi pentru că vin în set de trei, pe cel de-al doilea l-am pus după uşă şi teoretic acolo stă geanta mea, ca să îmi fie la îndemână când plec de acasă. Teoretic, pentru că practic ghiozdanul meu e prea mare ca să încapă după uşă, aşa că acolo stau genţile… abandonate.

Am destul de multe cutii de tot felul, iar MOTORP e ultima cumpărată. Ultima în sensul de „cel mai recent”, nu de „final”. Un taburet FÖRSIKTIG şi un altul verde îmi completează „colecţia” de scaune care nu se potrivesc unele cu altele. La capitolul „mobilier”, în camere mai am o măsuţă verde LACK [nici acum nu este LACK verde la magazinul românesc] şu una pentru cafea, tot LACK. Am mai avut una albă, dar e pe la ai mei, la ţară.

De câteva zile, de când tot scriu articolul ăsta, Sebi m-a văzut mai tot timpul pe site-ul IKEA. Nu a zis nimic, dar îl simt, ştiu că se teme de următorul drum la Bucureşti. Uite, dragule, că ai scăpat, cel puţin teoretic, pentru că toate chestiile după care mă uitam pe site sunt deja în casa noastră. Că mai am şi altele pe lista de dorinţe… asta-i altă poveste.

EPILOG Sunt convinsă că, pe măsură ce mă voi mai plimba prin casă cu gândul la articolul ăsta deja publicat, voi mai găsi o grămadă de produse IKEA pe care nu le-am inventariat aici. Nu-i nimic, o să completez articolul pe măsură ce le descopăr. Dar sunt, oricum, suficient de multe ca să mă pot declara fană înrăită al produselor IKEA, nu-i aşa?

4 thoughts on “Inventarul IKEILOR mele”

    1. Normal că am zis. :)) Stai, că aseară am aflat că într-un film foarte cunoscut, al cărui nume îmi cam scapă acum, nu-s sigură că e Karate Kid sau altul, este un tip obsedat de a-şi mobila şi dota casa numai cu produse de la IKEA. Trebuie să-l văd, Sebi ştie cum îi zice. Eu nu am văzut multe filme clasice…

  1. Pff…nu credeam ca e cineva mai fan ca mine :P . La mine acasa e mai usor sa spun ce NU e de la Ikea decat ce e. Chiar aloc in fiecare luna un buget pentru Ikea :)) , avem card, am wishlist-uri pe site, verific mereu disponibilitatea, scot la imprimanta lista cu locul exact al produselor in depozit, etc. Daca e cineva curios de un anumit produs siiiigur stiu eu sa dau detalii despre el…

    1. Ehei, cine are IKEA la el în oraş… Aşa ştiu şi eu Kauflandul, aş putea să îi ajut la inventar. De fapt, vechiul Kaufland, că acum au mai învârtit produsele şi nu le mai ştiu chiar pe toate, dar altfel, eu sunt omul pe care-l întrebi unde găseşti produsul X în Kaufland. :)

Comments are closed.