Jurnalişti versus bloggeri

Am scris „jurnalişti vs. bloggeri” şi nu invers pentru că eu, ca bloggeriţă, nu văd sensul războiului dintre aceste două tabere. De fapt, nu văd nici un război.

Jurnaliştii sunt depăşiţi de tehnologie

Războiul e în mintea jurnaliştilor care se simt depăşiţi de „fenomenul online”. Aceştia nu ştiu ce-i ăla HTML, n-au auzit în viaţa lor de PHP, tags, hyperlinks etc. Ani la rând şi-au scris articolele în Microsoft Word sau Wordpad, iar WordPress, deşi este format din cuvintele „Word” şi „press”, nu prea are nici o legătură cu presa ori cu Microsoft Word. Ziaristul de print le ştie pe ale lui: documentarea se face cu pixul şi cu agenda, reportofonul – digital sau cu casetă – este doar soluţia de backup. După documentare, te duci în redacţie, îţi scrii articolul, alegi pozele, aştepţi să-ţi „iasă” pagina de la tehnoredactare şi corectezi eventualele greşeli. Nu tu WordPress, nu tu bătaie de cap cu parole, link-uri de logare, publicare, fotografii de dimensiuni mici, ca pentru web, filmuleţe uploadate pe YouTube… Sunt prea multe detalii, prea multe lucruri noi de învăţat, iar unii jurnalişti care toată viaţa au scris articole pentru ziare şi reviste sau au redactat ştiri pentru radio şi TV se simt depăşiţi de situaţie.

Depăşiţi de tehnologie, frustraţi de lucrurile pe care nu le pot înţelege şi prea mândri să admită că nu se pricep, că nu au de la cine să înveţe, ziariştii „clasici” încep să lovească în bloguri şi în bloggeri.

Chiar dacă majoritatea blogurilor sunt personale, jurnale online ale unor oameni cu prea mult timp liber, jurnaliştii le văd ca pe o ameninţare, pentru că există câteva bloguri pe care chiar se publică materiale mai bune decât în multe ziare. Pur şi simplu, unii bloggeri au fost pe fază atunci când blogurile reprezentau doar un „ceva” necunoscut, au început să scrie şi au făcut-o bine sau au făcut fotografii excelente, iar asta le-a adus faimă, vizitatori din ce în ce mai mulţi şi, în cele din urmă, bani.

Jurnaliştii cu blog nu sunt bloggeri

Ziariştii nu pot să accepte că nişte „neaveniţi” ar putea să le ia pâinea, aşa că fie îi înjură cât pot şi-i tratează cu superioritate, fie îşi fac blog şi-l promovează în neştire la locul de muncă. E uşor să te foloseşti de munca a zeci, poate chiar sute de oameni şi să-ţi atragi vizitatori pe blogul personal. Când 100 de oameni plătiţi de un patron de presă fac o redacţie să funcţioneze, iar tu îţi pui un banneraş pe site-ul ziarului, nu poţi spune că blogul tău este unul de succes şi că datorită scriiturii tale excepţionale ai „adunat” câteva mii de vizitatori pe zi. Când spui, în emisiunea TV pentru realizarea căreia care eşti plătit de patron, că nu ai timp să dai detalii despre un subiect „fierbinte”, dar îţi îndemni vizitatorii să intre pe blogul tău, nu eşti un blogger de succes, eşti o vedetă – mai mică sau mai mare – cu blog. Iar faptul că ai „ridicat” blogul ăla nu ţi se datorează doar ţie, ci este, în mare măsură, şi meritul patronului de presă.

Asta nu vor ziariştii să înţeleagă: noi, bloggerii, nu ne luptăm cu nimeni. Pe mine mă deranjează aroganţa jurnaliştilor cu blog care fără promovarea emisiunilor sau publicaţiilor lor ar fi fost nişte bloggeri anonimi, dar care se laudă că au nişte bloguri foarte vizitate.

Moare presa, nu moare?

Nu cred că presa scrisă o să moară. Nu cred că televiziunile vor da faliment, în lipsă de telespectatori. Faptul că eu nu mă mai uit la TV decât foarte rar nu afectează pe nimeni. Presa nu moare, se transformă. De câţiva ani buni, a apărut încă un canal de informare, Internetul, care nu mai poate fi ignorat mult timp. Un ziar fără site e ca o pâine fără sare. Dacă-mi amintesc bine, parcă Dinu Patriciu [dacă nu a zis-o el, corectaţi-mă, vă rog] spunea că presa tipărită s-a concurat pe sine publicând acelaşi conţinut şi pe hârtie şi pe site. Păi în cazul ăsta, poate că ar trebui găsită o modalitate prin care cele două canale să nu se concureze, ci să se completeze. Nu după modelul ziarului Adevărul, în care am citit un articol destul de mare despre un timişorean care a construit un site de succes despre turism, dar nu am găsit nicăieri adresa site-ului. Am găsit, în schimb, îndemnul de a intra pe site-ul Adevărul, unde voi găsi adresa căutată; când în cele din urmă am găsit-o, nu avea hyperlink, a trebuit să introduc eu adresa în browser. Jenant!

Conţinut plătit? Nu, mulţumesc!

Cred că nu voi plăti niciodată pentru a avea acces pe un site de ziar sau pe un blog. Blogul acela ar trebui să fie nepermis de bun ca să mă determine să achit un abonament lunar pentru a-l accesa, iar site-urile ziarelor oricum au toate aceleaşi informaţii – de ce să plătesc pentru o informaţie pe care o pot obţine cu un click? Şi nu, nu cred că un blog cu acces plătit ar deveni brusc un blog mult mai bun, cum sunt conştientă că nici un site de ziar nu ar publica informaţii mult mai valoroase sau articole scrise corect doar de dragul celor 50 de cenţi pe care i-aş plăti eu. Dacă ziarele n-o fac acum, cât încă mai sunt oameni care le cumpără pe suportul tipărit, de ce ar face-o pentru web?

Atât am avut de spus.

Foto: Ivan Petrov

12 gânduri despre „Jurnalişti versus bloggeri

  1. Ai dreptate, dar vine o generatie noua acum…care, zic eu, va reusi sa cucereasca ambele domenii. Cei mai in varsta vor tine ziarele si vor imprastia informatia the old way, iar cei tineri vor cucerii internetul, oare cine va avea mai mult succes?

  2. genial!plus ce-a zis Juluis. cre ca presa scrisa se va transforma in tabloid. orice stire va fi plina de culori tipatoare, bolduiri, sublinieri, poze mari si multe, etc. deja se poarta, sunt rare, dar se vor indesi. nu va da nimeni bani pe continut. intre timp marii redactori sefi vor tine cu dintii de stilu lor, de oamenii lor alesi pe spranceana si se vor vinde oricum si oricui, numa sa nu se schimbe. si va fi nevoie de ei in continuare.

  3. Daca ziarele online ar fi suficient de bune si ar completa, dupa cum zici si tu, continutul tiparit, atunci ele ar trebui sa se autosustina financiar (sunt tone de oameni interesati sa plateasca pt. advertising pe un site bun), nu sa cerseasca prin abonamente. E o ecuatie simpla pe care trebuie sa o invete de la bloguri… continut bun==succes.

  4. Nu cred in existenta unei asemenea opozitii.Realitatea o contrazice.Orice jurnalist bun isi face musai si un blog sau macar comenteaza pe cateva.Exista destui comentatori si bloggeri care scriu mai bine decat editorialistii multor publicatii.
    Ca si tine,consider ca e inacceptabil sa platesc publicatiile citite pe net.Cumpar foarte rar ziare si reviste,preponderent cu continut cultural-cel mai des „Dilema veche”.
    Incolo,cum se descurca fiecare si reuseste sa arate ca are ceva de spus.

  5. din moment ce „nu vezi niciun razboi”, atunci la ce anume te referi in text? in acelasi timp da-mi, te rog, un exemplu de jurnalist care are in minte un razboi. un jurnalist care loveste in bloggeri.

    dupa felul in care descrii munca de jurnalist pare clar ca nu ai petrecut timp intr-o redactie. dar nu e nimic in neregula cu asta.

    aici, discutia deja frizeaza ridicolul: stai linistita, nu se simte nimeni depasit de vremuri doar pt ca nu stie ce-i ala php. oare anna politkovskaia stia ce-i ala php? oare conteaza in cazul asta?

    arunci presa scrisa si televiziunile in aceeasi gramada, iarasi pare clar ca nu prea stii despre ce vorbesti, no offence.

    bottom line: ai ceva probleme cu niste jurnalisti-bloggeri, dar nu cu jurnalistii in general. faci niste reprosuri pertinente (dar usurele, in marea schema a lucrurilor) editorilor online, nu neaparat jurnalistilor in general. nu prea vad scopul si mesajul acestui text. dar hei, poate-s depasit de vremuri.

    1. Domnulberenger, aşa este, n-am intrat în viaţa mea într-o redacţie de ziar şi am impresia că un reportar de ziar face acelaşi lucru ca un cameraman.

  6. Subiectul inca mai e de ..actualitate?!:)
    Placut interventia ta, de acord cu.
    Pt mine, blogul e ceva intre literatura si jurnalism, dar dincolo de chestiunile stilistice, blogul e libertatea de a fi tu, omul care se exprima zilnic:)

  7. Din punctul meu de vedere, unicul avantaj pe care il mai are presa fata de bloguri in acest moment sunt anchetele de ziar. Nu ma refer la 2000 de semne aruncate in coltul unei fituici. Ci anchete cu coae, de 10-15 mii de semne, documentate cu vraful de dosare pe masa. Mai sunt putine, dar inca nu au disparut. Pana acum nu am vazut niciun material de substanta, pe acest gen jurnalistic, pe vreunul din bloguri. In rest, e absolut normal ca viteza internetului trage in jos incetineala presei scrise. Cu siguranta nu va muri dar are doua optiuni. Fie intreaga presa se transforma in presa gratuita (ceea ce oricum e pentru ca nici dracu nu incaseaza de la chioscuri) fie se va cerne pana in stadiul in care vom avea maxim 6 ziare centrale si cate unul local mai sanatos.

  8. am vazut tarziu subiectul si ca tot romanul impartial,am si eu o parere.sustin ce zice brylu.nu am vazut anchete pe bloguri si nu cred ca se vor putea face.pe bloguri am vazut destule tampenii,am impresia ca blogurile fac un fel de otv-ism ca sa-si atraga cititori.acum depinde si ce presa si ce bloguri citesti..pe urma vad la creatorii de blog sa le zic asa o autosuficienta pe care o reproseaza ziaristilor.pun la dipozitie informatii neverificate de genul (ca sa fiu rau) celei spuse de denisa despre patriciu.voi care aveti la dispozitie internetul,e usor sa verificati o astfel de afirmatie si sa le puneti in circulatie exacte si limpezi.pe urma am observat la bloggeri genul stiu eu mai bine,fara nicio baza profesionala sau autodidacta.e ca la patinaj..incerci sa suplinesti meritul tehnic prin impresia artistica(ca tot e olimpiada)dar cand te dai cu fundu de gheata si impresia artistica arata ca naiba …cat priveste ce vrea patriciu e tocmai ce cred si eu ca va fi viitorul,o platforma media unde cred ca in schimbul unei taxe modice vei avea acces la informatie.asta se vinde intr-un ziar(serios) si ar trebui sa „vanda ” si un blogger,informatie de calitate,actualizata si care poate fi folosita imediat.informatia costa ptr a fi procurata,prelucrata si transmisa mai departe.pe net sunt o gramada de habarnisti si unii chiar rauvoitori care ofera informatii false,trunchiate si care pot produce rau.aseara vorbeam cu un tovaras de suferinta de cand eram in spital ptr operatie si imi spunea ca un „teoretician”(profesor de economie)care parea valabil avea niste teorii economice care i-au scos din buzunar practic cam 200.000 de euro(a mizat la bursa pe actiuni brd doar o treime din cat avea de gand inainte de respectivul) si ca de-abia asteapta sa se intalneasca cu ala sa-i puna in fata teoriile pe care acum nu le mai recunoaste(idee proasta,ptr ca scripta manent ).e atata informatie parazitara pe net incat trebuie sa ai baze solide care sa te ajute,sa faci diferenta intre adevar si minciuna sau sa vezi ce e tampenie si ce nu.am intrat acu cu gripa porcina pe blogul bebelusei oana,sa vedeti ineptii acolo,lucru de blog,sa nu mai zic ca niste bloggeri care sunt p-aci prin zona sterg comentariile care nu le convin..nu pricep de ce,ca nu-s cu injuraturi,doar ironice si la obiect.sis,critica e constructiva ..nu te supara pe mine ptr aia cu patriciu,a fost doar un exemplu.

  9. Cineva a zis ca ziarele sunt pline de poze si tot felul de chestii de desing…

    Pai..
    Da’ unele bloguri cum sunt?!Repet unele.Din poze cu vedete si articole date copy/paste din wikipedia nu te mai scot.

    Mai decent

    Unele ziare…nu cele barfe mondene si cea mai facut Andreea Marin cu avocatul ei au un mare plus fata de bloguri.
    Pe blog poate spune oricine ce vrea si prostul si desteptul…pfff democratia asta !
    Concluzie…pe bloguri se poate injura,se pot vorbi toate prostiile posibile si nimeni nu ii poate opri pe acei „bloggeri” sa isi exprime parerea.

    Diferenta…

    Cumperi un ziar,iei pixul mazgalsesti fata unui politician dar nimeni nu stie ce ai facut tu !

Comentariile sunt închise.